Pentru că aerul a devenit irespirabil printre foști pușcăriași, urmăriți penal, bișnițari și blatiști, ne facem și noi valiza și, chiar și fără semnătură de la selecționer, plecăm să ne luăm delicatese din Ligă.
Cea mai mare trecere le au Barça și United. De o parte, Messi, omul care bate softul precum Bobby Fischer cu ani în urmă, dincolo, lorzii care joacă în frac, Giggs și Berbatov, și cel mai bun majordom pe care l-am văzut vreodată, Scholes. Liverpool pe Bernabeu fără Gerrard pare ca atletul care dorea să alerge la JO chiar și fără picioare. Real e ca Robben, un geniu fragil. Pentru Inter, încă un Scudetto este ca și acontat, așa că Liga, așteptată de 44 de ani, e căutată cu disperare. Mourinho și-a redesenat falanga pe gustul său, rămâne să vedem dacă și arbitrii sunt prietenoși ca în Serie A. Hiddink are două decenii de când a câștigat Urecheata și este incredibil cât de la modă este și acum. Del Piero nici nu mai știe numărul finalelor pierdute, dar Pinturicchio tocmai lucrează la tabloul vieții sale.
Copiii batrâni ai lui Arsenal, dictatorii Franței de la Lyon, gașca spartanului Karagounis, asasinii lui Porto, cu care oricând poți trăi noaptea cuțitelor lungi, teutonii care dansează pe hip-hop-ul lui Ribery și legionarii romani îți vor arăta și ei ce înseamnă un festin pe lângă ciorba reîncălzită a lui Mitică.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER