Ich bin Der Speziel One

În cazul clasicului românesc Steaua-Dinamo asistăm la fenomenul petrecut și în cazul capului de afiș din sferturile actualei ediții a Ligii Campionilor. Nimic nu se poate compara cu strălucirea numelor  Bayern Munchen și Manchester United. Dar tocmai acest afiș strălucitor a ajuns cel mai puțin dezirabil de către spectatorii neutri dintre cele 4 partide din cauza discrepanței uriașe existente acum între cei doi giganți ai fotbalului european. Bine, în România nu (mai) există neutri… A venit odată un coleg să mă ia cu un taxi. El era deja pe scaunul din față, eu m-am așezat pe banchetă. Vorbeau despre fotbal. La un moment dat, taximetristul s-a întors să mă întrebe dacă țin cu Steaua. După ce i-am spus că nu, mi-a zis: „a, ești cu Dinamo”… După ce i-am negat din nou, omul a ajuns la o concluzie „de nestrămutat”, cum se spunea în savuroasa română roșie de pe vremuri: „a, tu nu le ai cu fotbalul”…

În România nu poți să spui nimic despre fotbal fără ca în spatele fiecărei fraze să nu existe explicația „a, ești dinamovist” sau „ăsta e stelist”. Așa că, pentru că sunt stelist, am să spun că acest meci le-a arătat dinamoviștilor că nu mai are rost să se păcălească așa cum o făceau după meciul din campionat cu Steaua. Este foarte greu să faci performanță fără bani, iar meciul de joi seară a confirmat că nu a existat în istorie o asemenea discrepanță financiară între cei doi coloși ai fotbalului nostru.Negoiță a plecat nervos la pauză, s-a apucat să dea vina pe Borcea că l-a direcționat pe Chipciu spre Steaua, dar în teren străluceau „perlele” de la solduri aduse în epoca salvamarului lui Dinamo, Bărboianu, Grecu, Durimel. Negoiță a salvat clubul, Dinamo nu așteaptă acum precum Rapid să vadă dacă tribunalul decide să joace prin liga a patra cu echipele diverselor CAP-uri din jurul Bucureștiului, dar tot cred că Negoiță nu-și dă seama la ce echipă s-a băgat. În timp ce Ioan Niculae a făcut o echipă foarte bună la Giurgiu pentru niște suporteri de carton, Negoiță face la Dinamo o echipă de carton pentru niște suporteri formidabili.

Ușor ușor frazele mele nu mai arată că sunt stelist ci dinamovist, așa că am să fac o remarcă și despre infatuatul numărul 1 din fotbalul nostru. Reghecampf a apărut la conferința de presă cu o șapcă pe cap și ne-a spus, precum într-un cântec indian de pe la marginea Ferentariului, că el este cel mai bun. Reghe poate câștiga un meci chiar entuziasmant, dar nu știe să trăiască cu eleganță momentul de glorie. Vorbele sale au arătat ca o șapcă la sacou. Poți să-ți imaginezi niște giganți precum Guardiola, Ancelotti, Heynckes, Del Bosque venind în fața oamenilor după nenumăratele lor succese uriașe spunând că ei sunt cei mai buni? Sigur, Reghe l-a identificat și pe singurul care mai face astfel de manelisme, Mourinho. Așa că în zilele următoare, după ce va mătura și cu Botoșaniul, să ne așteptăm ca antrenorul Stelei să ne spună într-o germană cu accent „maurinian” „Ich bin Der Speziel One”. Sigur, dacă îl iei pe autointitulatul „cel mai bun” de lângă jucătorii aduși cu bani grei de Becali și de suporterii Stelei și îl pui pe banca pauperă a lui Dinamo, nu se schimbă nimic, Dinamo pierde la fel de glorios. Să nu uite „cel mai bun antrenor” că uneori superlativul tehnic nu este dat de echipa campioană cu cei mai mulți bani ci de un Newcastle cu Alan Pardew ales managerul anului în Premier League sau de un Cagliari cu  Massimiliano Allegri ales antrenorul anului în Italia.

Mâna steliștilor (chiar și Mache le făcea cu mâna dinamoviștilor) a luat locul dansului shakirian al lui Borcea de la 4-2-ul de acum 7 ani scos de Dinamo în Ghencea. Sper să le vedem steliștilor„palma”triumfătoare în aer și când vor reuși  5 puncte în Liga Campionilor, bariera lor maximă la care zâmbesc cluburi de mare tradiție precum CFR Cluj sau Unirea Urziceni.