Vom împlini 20 de ani de absență de la Cupa Mondială. În jur, discursul fanilor și al oamenilor din fotbal conturează un peisaj apocaliptic în care ne-ar fi afundat niște generații de fotbaliști, normal, cum altfel decât „ratați”… Și totuși, nu cumva aceasta este normalitatea fotbalului nostru?
Până la urmă, cu cele mai mari nume din istoria acestui joc în România, naționala n-a mers 20 de ani la Mondiale. Între ”70 și ”90, pentru România au jucat nume uriașe precum Dobrin, Balaci, Hagi, Ștefănescu, Cămătaru, Dumitrache, Dinu, Dumitru, Lung, Iordache, Iordănescu sau Răducanu, dar naționala n-a văzut timp de 20 de ani un turneu final de Mondial. Generația legendelor a reușit doar o calificare la EURO, ca și generația loserilor. Și totuși, în mintea oamenilor diferența de statut este una uriașă, deși deșertul Mondial de 20 de ani este identic. Sigur, se poate discuta în privința faptului că pe atunci era mai greu să ajungi la un turneu final, numărul de participante fiind mai mic. Dar totuși, pe de-o parte avem toți monștrii sacri ai fotbalului nostru, de care vorbim cu o simpatie nesfârșită, și de cealaltă parte îi avem pe jucătorii secolului 21, pentru care simțim un dispreț absolut. Însă toți, zei sau plebei, au traversat două decenii de deșert Mondial…
Cred că înainte de a vedea eșecul din barajul cu Grecia, ar trebui să remarcăm progresul din aceste preliminarii în care am ajuns la o dublă decisivă după ce am legat campanii de o mediocritate absolută, cu locuri prin abisul clasamentelor de grupă și FIFA. Iar când Pițurcă este declarat inamicul public numărul 1, ar trebui totuși să nu uităm că ultimele 3 calificări la turnee finale, două la seniori și una la tineret, sunt realizate cu acest om în fruntea echipelor României. Chiar dacă pe la națională s-au mai perindat între timp nume de selecționeri precum Gică Hagi, Laszlo Boloni, Anghel Iordănescu sau Răzvan Lucescu, antrenori care n-au atras atâta energie negativă din partea oamenilor pasionați de fotbal, că suporteri e greu să le spui… Până la urmă, coborând până la povestea biblică, oamenii demonstrează că au un „fler” special în a-și rata personajele cărora să le arate aprecierea sau măcar un minim respect…
În urmă cu câțiva ani, prevestirea apocalipsei era de asemenea curentul principal de gândire din fotbalul nostru. Și totuși, în zorii acestei apocalipse au mai apărut un Chiricheș, un Maxim, un Chipciu… Deunăzi, naționala de tineret a făcut egal cu un colos precum Germania într-un meci oficial… În deșertul celor 20 de ani fără Mondial, se mai încăpățânează să răsară mugurii speranței…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER