La Paștele câinilor

Avem un fotbal urât, cu un lider urât, cu stadioane urâte pe care se strecoară niște cântece urâte printre obscenitățile care reprezintă practic brandul acestui joc în România. Mă rog, pentru specimenele care colorează peluzele, brandul înseamnă altceva.
Prin acest fotbal mișună înțelepți. Unii au descoperit cheia de boltă a înfrângerii «echipei momentului», Rapid, la Dinamo: blatul. După câteva zile, înțelepții au rămas în pană după ce Rapidul și-a luat bătaie și de la Timișoara. Deja devenea blatul prea gros. Alții au lătrat că vine în groapă Hațegan, telecomandat de Porumboiu. Vizionarii au dat din coadă apoi când Hațeganu” a furat Vasluiului o lovitură liberă de la 16 metri și apoi și un ditamai penalty-ul. În timp ce lui Dinamo nu i s-au ciordit nici penalty-ul și nici superioritatea numerică meritate. Să tot fii călcat de asemenea răuvoitori la tine acasă.
Costea a strălucit cu Dinamo, Gigel cu Craiova, Moș Niculae cu Vasluiul. Dar când îi trimiți pe flăcăii ăștia să se ia la trântă cu sârbii sau cu niște schiori din Austria, care trec la fotbal când se topesc zăpezile, devin campionii penibilului.
În postul Paștelui, fotbalul a găsit un vinovat care să ia asupra sa toată vina, Satana. Judecat de Pila(t) de la Federație și de comitetul lui executiv.