Licență pentru a ucide

Steaua este cel mai popular club, dar popularitatea sa este una disipată prin toate cotloanele țării. Timișoara este însă cel mai intens focar din România al acestei epidemii mondiale care este microbul fotbalului. Din păcate, o stare de spirit excepțională era suficientă doar atunci când s-a băut pentru prima oară o Timișoreana la un meci de fotbal. Acum viața unui club înseamnă mult mai mult. Tocmai de aceea Napoli a trebuit să joace împreună cu cele 60.000 de suflete ale sale în liga a treia. Și tot de aceea verișoara violetă din Florența a trebuit să coboare în purgatoriul fotbalului italian.
Când Victor Pițurcă a încercat să construiască o echipă la Craiova împreună cu primăria, am pus sub semnul întrebării moralitatea susținerii echipelor profesioniste din România cu ajutorul banilor publici, într-o țară în care foarte mulți cetățeni au fost condamnați la moarte mai mult sau mai puțin rapidă odată cu tăierea unor pensii și salarii oricum inumane și în forma lor inițială. Sau prin desființarea singurelor spitale ale unor comunități aflate la zeci sau sute de kilometri de localitățile unde mai există astfel de instituții. Exponentul mediatic al patronului public din fotbalul nostru, Marian Iancu, s-a simțit lezat de această abordare și m-a poftit să părăsesc țara „dacă nu-mi convine”. Nu cred că o va părăsi nici Iancu de Timișoara, deși e clar că nici lui nu-i convine ce se întâmplă pe aici. Sigur, altele sunt nemulțumirile domniei sale.
În schimb, unul dintre capii autorităților locale din Timișoara invocă ideea plecării lui FC/Poli Timișoara într-o altă țară, preluând mesajul unor fani furioși. Păi, poate că Spania, țara care domină acum fotbalul mondial, se ridică la standardul acestui oficial al primăriei. Nu cred că-l va deranja detaliul că Mallorca, echipă care și-a cucerit participarea pe teren în cupele europene, nu a primit ulterior dreptul de a juca acolo din rațiuni financiare. Sau, dacă respectivul oficial timișorean e mai pe stil anglo-saxon, poate va accepta un exil al echipei în Anglia, chiar dacă și acolo i s-a luat lui Portsmouth o participare europeană pe criterii financiare.
În discursul său extins de după anunțarea neacordării licenței, Marian Iancu nu a făcut nicio secundă referire concretă la cele două argumente ale lui Viorel Duru, neclarificarea situației datoriilor către stat după realizarea divizării și situația datoriilor către Benfica. În schimb, Iancu ne-a prezentat teoria conspirației Cooperativei împotriva Timișoarei, admițând însă că nu are o explicație pentru faptul că un eventual complot al Cooperativei l-a sacrificat și pe liderul spiritual cooperatist, Tata Jean. Apoi ne-a spus că va cere o verificare a modului în care celelalte cluburi au primit licența. Sigur, e interesant de auzit ce se mai întâmplă cu datoriile celor trei mari din București, spre exemplu, dar, pe ansamblu, discursul lui Iancu a semănat cu jocul Timișoarei din meciurile decisive ale ultimului sezon: multă presiune, puține concretizări.