Licențiat în baliverne

Așteptările pe care le-am avut în cazul lui Răzvan Burleanu au început deja să-mi fie „depășite”. Eram convins că nu va exista o îmbunătățire a situației din fotbal față de epoca Mircea Sandu. Dar deja sunt semne că ar putea fi mai rău.

Răzvan Burleanu introduce un nou concept, de revoluție retrogradă. A venit cu un discurs pompos, sforăitor, despre marile schimbări pozitive care vor fi aduse în fotbal odată cu instalarea sa, dar, de fapt, fotbalul o ia din nou spre străfundurile mocirloase în care s-a zbătut atâția ani în „vremea holerei” din era Mircea Sandu. Acum se devoalează modul în care s-au câștigat noile mandate de conducere la LPF și FRF. Cu promisiuni prin care cluburilor li se va aduce o „amnistie financiară” odată cu eliminarea procesului de licențiere.

Sigur, Burleanu nu a fost auzit vorbind în public despre această inițiativă, curajosul președinte ascunzându-se după tot felul de pretexte precum întâlnirea cu Oprescu privind Arena Națională când se discuta o chestiune fundamentală pentru fotbalul nostru, licențierea, adică sănătatea financiară. Dar pentru Burleanu a vorbit mâna dreaptă și jumătate din stânga, respectiv Gheorghe Chivorchian, cel care ne-a spus de la înălțimea sa de fost conducător de cluburi că altfel nu se poate decât cu readucerea junglei financiare existente înainte de defrișarea produsă de UEFA cu sistemul de licențiere. Burleanu e cu revoluția de operetă pe la Mogoșoaia, pe la Roma (bonus cacofonia de la mine), Chivorchian este cu scoaterea castanelor din foc.

Tot din realitatea crudă de după încheierea dezmățului verbal din timpul campaniei electorale. Revoluționarul Burleanu a început să bâjbâie, să dea din colț în colț, să morfolească niște vorbe cu juma” de gură când a fost pus față-n față cu fotbalistul de Liga 1 care a vorbit despre blaturi, Postolache. Nu numai că Burleanu n-a fost în stare să-l caute el pe acest adevărat revoluționar, dar a și fost vizibil încurcat când a intrat în contact cu denunțătorul și a început să se comporte ca o agenție de plasament, căutându-i o echipă lui Postolache la care acesta să mai joace fotbal. De parcă asta era miza, să descoperim în Burleanu un plasator pe piața de muncă din fotbal.

Între timp, în Liga 2, campionat aflat în directa adminstrare a revoluționarului Burleanu, antrenorul Rapidului, Viorel Moldovan, vorbește de valul de blaturi pe care-l anticipează pentru acest final de sezon. Burleanu e fericit că a fost instalat DUPĂ‚ meciurile jucate cu chiloții-n vine între Steaua și Concordia și probabil că se uita la Masterchef și nu l-a auzit deunăzi pe Marian Iancu care confirma la sport.ro că echipa sa, o anumită Poli din Timișoara, stătea capră în ultima etapă ca Steaua să câștige campionatul în urmă cu câteva sezoane. Nu știe Burleanu de acele vremuri, pe atunci era paharnic la Cotroceni, dar consilierul lui care cunoaște bine mocirla ar putea să-i atragă atenția asupra grozăviilor de care se vorbește seara prin emisiunile de sport.

Mormăind revoluționar, imberbul Burleanu declară sublim: „să vedem ce putem face cu problema corupției din fotbal”. Burlene, când declanșai revoluția împotriva „sistemului mafiot” păreai călare pe situație, cu sabia scoasă pe urmele hidrei. Între timp ți-ai angajat hidra cu 50.000 de euro pe post de șofer să te conducă prin mlaștina  fotbalului fără să te murdărești pe pantofiori.