Meme, înapoi în viitor!

Prin anii ”90 eram producător la Procesul Etapei. Printre oamenii vechi din fotbal care apăreau în emisiune, se strecura și un tânăr care avea un stil special, unic aș spune printre obișnuiții emisiunii.

Venea din Galați și aducea un aer proaspăt în studio. Replicile sale savuroase, pline de un umor decent și de calitate, fără nimic strident în ele, aveau o notă aparte printre discuțiile purtate uneori cu personaje cu un discurs mai bolovănos. Instantaneu Mihai Stoica, alias Meme,  a intrat pe lista destul de scurtă a invitaților pe care îi ascultam cu o reală plăcere, indiferent de context.

Nu l-am vizitat la Galați, am fost doar o singură dată să comentez un meci dintre Oțelul și Steaua pe vremea când el era oficial acolo. Auzisem despre poveștile cu „ospitalități în coadă de pește” la Galați, „departament” aflat în coordonarea lui Stoica, dar așa erau vremurile, toate echipele aveau câte un astfel de specialist în „comunicarea” cu media.

La trecerea între milenii, m-am apucat de realizat „Fotbal la Maxx”. O emisiune de satiră cum nu mai existase despre fotbalul românesc. Nu vorbeam cu Stoica, nu eram în cercul apropiaților lui din presă. Dar m-am pomenit într-o zi cu el la telefon felicitându-mă pentru emisiune și mai ales pentru încondeierea unui anumit personaj important din fotbalul nostru. N-o să mă apuc să spun acum care… Ideea era însă că genul său de umor se regăsea uneori în acel program.

S-a declarat un fan al emisiunii și a venit o dată de la Galați până la București pentru a face un material cu prezentatorul Malonga Parfait și cu el, „Memel, cel tare în Oțel”, cum l-am prezentat atunci. Meme era simpaticul din Galați, omul pe care nu-l ironizam în program, el era partenerul nostru. Însă, când a ajuns în prim-plan la Steaua și derapajele au devenit tot mai dese, rolul său în astfel de emisiuni s-a schimbat…

Tot prin acea epocă, Mihai Stoica a venit într-o zi pe la sediul PROTV pentru a lua o casetă. Ne rugase să-i înregistrăm ceva, nu mai țin minte exact ce și nici nu contează. Îmi aduc aminte că i-am spus că mă poate aștepta în birou până mă duc să-i aduc caseta din MCR, Master Control Room. Meme mi-a spus însă că vrea să vină și el cu mine pentru că ar dori să vadă cum e prin părțile tehnice ale televiziunii. Atunci mi-a mărturisirt că își dorește să fie jurnalist. Sau să lucreze în televiziune, că e o nuanță aici. Atunci nu l-am luat prea tare-n serios, mi-am spus că poate e doar o amabilitate, dar peste ani m-am convins că era vorba de o dorință reală.

Acum văd că Mihai Stoica are deja o demitere/demisie din presă în palmares. Păcat, chiar dacă mai face erori caraghioase precum „Chelsea London” (nu există așa ceva), „Comolli este pe poziția mea la Liverpool” (francezul fusese dat afară de jumătate de an de la Liverpool) sau „cine apreciază fotbalul german, să-și facă rost de-o viață” (după ce a scris lucrul ăsta, Bayern și Borussia Dortmund au capturat finala Ligii Campionilor), intuiesc că era o prezență ok în emisiunile despre fotbalul extern de la Digisport. Intuiesc, că nu mă uit, perlele pe care vi le-am oferit sunt extrase din alte contexte. Chiar și textele de la Gazeta Sporturilor scrise de el mi s-au părut,multe dintre ele, interesante.

Mihai Stoica a părăsit presa exact când se oferea să-i predea lecții. Regret că în 2014 văd un Meme care are izbucniri paroxistice în direct la tv cum nu se poate imagina într-o altă țară, așa cum spunea și Gică Popescu. Și care i-au atras această (auto)expulzare din media. Aș vrea să-l revăd pe acel Mihai Stoica spiritual, decent, cu un umor rafinat precum driblingurile noii sale febleți, Sânmărtean. Mihai Stoica pe care-l prețuiam atât de mult acum 10-15 ani. Știu că poate atenua efectul dat de beția puterii pe care o trăiește în băile de mulțime stelistă. Și că poate recăpăta ceva din „cumințenia” provincială cu care să-și căptușească soclul pe care s-a urcat acum.