600 poate fi uneori expresia derizoriului, iar alteori poate da măsura unei pasiuni admirabile. Cei 600 de spartani care s-au încumetat să ia cu asalt tribunele la Dinamo cu Alba Iulia l-au convins cu greu pe Săgeată Niculae că meciul nu se dispută pe un stadion cu interdicție la spectatori. Interdicție este și cuvântul la modă în Ghencea, însă 600 de steliști din Chișinău ne-au amintit ce înseamnă să fii suporter.
Au plecat spre Transnistria separatistă, au ocupat până la ultimul loc sectorul ce le-a fost cedat pe stadionul din Tiraspol, au colorat tribuna în roșu și albastru, au arătat că știu cântecele steliste la perfecție, le-au făcut față celor 13.000 de șerifi și nu i-au lăsat pe băieții lui Stoichiță nici când Balima și Volkov mutaseră linia frontului în careul lui Zapata. Greu de imaginat, dar în 2009 o galerie a Stelei nu a înjurat pe parcursul unui meci nici pe Dinamo, nici pe Becali, nici pe Rapid, nici pe Stoichiță, nici pe Mitică, nici măcar pe lupul din „Nu Zaieț, nu pagadi”. „Ce fătălăi”, o fi fost reacția fanilor cu cazier din Bucureștiul „european”.
În urmă cu 20 de ani, Steaua tocmai juca o finală de Cupa Campionilor (ce să faci dacă pe poziția lui Andrei Ionescu cei de atunci îl aveau pe Hagi?). După finală, Ceaușescu și-a luat jucăria și a trimis-o la Chișinău într-o mișcare cu iz politic. A fost dragoste la prima vedere între moldoveni și Steaua. 20 de ani mai târziu, relația este la fel de intensă. Au demonstrat-o 600 de plăieși în noaptea rece și tristă de la Tiraspol.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER