Din discursul lui Cristi Pustai se poate înțelege clar faptul că omul a fost pus să antreneze un grup de jucători care i-a fost livrat. Pustai s-a plâns că nu are atacant, că nu are mijlocaș de creație și nimeni din partea clubului nu i-a putut da o replică la această chestiune fundamentală. Pentru că acea conducere a clubului îi impusese lui Pustai un grup de fotbaliști.
Rapid nu are un profesionist sau un grup de profesioniști care să gireze o campanie de transferuri. L-a avut pe Dinu Gheorghe, dar acesta a plecat când a descoperit că nu el va decide în privința arhitecturii lotului care ar fi trebuit să salveze Rapid de la retrogradare. Rapid e o afacere de familie și oamenii au decis să facă toată această chestiune esențială numită selecția la masa din sufragerie: papa Moraru a venit cu baxurile de apă, juniorul Moraru, pasionat de fotbal, a venit cu jucătorii ochiți pe dvd-uri de-ale unor impresari, mama Moraru a trimis mailuri la redacții cu numele selecționate de junior. Discuția despre Pustai și eșecul acestuia e doar un decont pe care trebuie să-l plătească altcineva după eșecul politicii de sufragerie.
Pe vremuri, în sufrageria patronului Rapidului, George Copos, se făceau delegările de arbitri. Cu maestrul de ceremonii al grătarelor FRF. Dar asta este diferența între un bax de apă de izvor și un magazin de electronice. Acum îți este trimis un Balaj, te mai salvează de-un galben, două, dar nu te aruncă în paradis precum corpul de balet electronizat de Ana lui Copos. Și așa ajunge toată greutatea pe echipa lui Pustai, bună în apărare, dar impotentă în atac cum s-a văzut la Cluj, cum s-a văzut cu ASA Tg Mureș și în atâtea alte meciuri din acest retur.
Pentru ca tabloul tragi-comic de la Rapid să fie complet, avem și-o bocitoare. Daniel Pancu s-a apucat să-l torpileze pe antrenorul său în public, fără perdea. Și asta pentru că veteranul nu mai era căpitan și nu mai avea locul asigurat în echipă. Pancu este însă istorie, a arătat-o la fiecare meci la care nu a făcut altceva notabil decât să înjure isteric împreună cu galeria, reacții care arată de ce omul, altfel talentat, n-a navigat în cariera lui decât pe ruta București – Istanbul, în occident rămânând peste noapte doar pentru o „analiză tehnico-tactică” împreună cu un alt înecat în proprii aburi ai talentului său, Adrian Mutu. Cristi Pustai a rostit ceva ce poate oricine vedea dacă n-a dat pe gât trei sticle de vin, și anume că Rapid nu are atac, nu are inventivitate în joc. Este o echipă de rugby, cu o grămadă ordonată și care poate duce mingea în poarta adversă doar cu un mol rulant. Ă‚sta este adevărul și Pancu nu avea de să stea la taifas pe la televizor ofuscat pe această temă, ci să tragă din dinți dacă vrea să nu mai arate ca un jucător terminat pentru Liga 1. Când Mourinho a spus că la Real Madrid are o pisicuță în linia de atac, Benzema nu și-a ridicat poalele-n cap, ci a tras tare să arate că este un vârf demn de cea mai mare echipă a lumii. Și i-a închis gura ilustrului său critic. De același tratament a avut parte și Torres la Chelsea cu Mourinho antrenor. Dar Pancu a rămas despre Mourinho doar cu ce i-o fi spus Mutu la masă, pe sub masă, pe masă, ceva de genul.
Rapidul a luat-o încetișor pe apa de izvor a sâmbetei când o minte genială a decis ca-n atacul Giuleștiului să fie aduși băieți precum Benson, Meulens, Edu Oriol, Coimbra, Ricardo Alves, Kikas. Acum poate fi adusă și mama lui Mourinho, nu Șumudică sau vreun alt astfel de antrenor, că jocul Rapidului va fi la fel de searbăd în atac, ca și până acum, când a fost salvat cât de cât de jucători buni din spate precum Săpunaru sau Gecov. Când a descoperit că fotbalul este un pic mai complicat decât să îmbuteliezi niște apă dintr-un pârâiaș, Moraru a decretat solemn că nu merită să te bagi în acest sport. Fanii continuă însă să investească în izvorul pasiunii lor de-o viață.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER