Murray, Inimă de Leu

Scoțianul a câștigat duminică turneul de la Wimbledon, după o finală de vis cu Novak Djokovic, scor 6-4, 7-5, 6-4. Andy a devenit primul britanic învingător pe iarba londoneză, la simplu, după o pauză de 77 de ani

Superbă lipsă de logică a acestei ediții de la Wimbledon care a început cu acel ilogissim 0-3 suferit de Nadal în fața unui jucător venit din cenușa clasamentului ATP, Steve Darcis. Murray a fost condus cu 2-0 la seturi în sferturi de o amintire a excelentului Verdasco de acum câțiva ani, a fost condus cu 1-0 la seturi de cel mai necunoscut semifinalist la Wimbledon din ultimii ani, Janowitz, și totuși l-a desființat cu 3-0 în finală pe liderul mondial, Novak Djokovic. Care, în aceeași superbă lipsă de logică a acestui turneu, a suferit o înfrângere crâncenă în finală după ce câștigase în semifinală cea mai frumoasă partidă pe care o jucase vreodată, după cum chiar Djokovic a mărturisit despre victoria cu Del Potro.

O superbă lipsă de logică are practic întreaga istorie a Wimbledonului. Turneul care practic înseamnă leagănul lumii tenisului nu mai fusese câștigat de părinții săi britanici timp de 77 de ani. O britanică, Virginia Wade, obținuse acest trofeu pentru ultima oară pentru țara sa în ”77. Dar la bărbați, generații întregi de fani britanici ai acestui sport atât de „british” nu văzuseră unul de-al lor ridicând deasupra capului istoricul trofeu. A venit un scoțian pentru a pune capăt obsedantei așteptări. Ce ironie, într-un moment în care separatismul scoțian se manifestă tot mai puternic, Murray păstrează totuși trofeul în Regat după 77 de ani de pribegie. Noroc pentru orgoliul britanic că victoria lui Andy a venit chiar înainte de organizarea în Scoția a referendumului pentru separarea de restul Regatului încă Unit.

Ce transformare uriașă a suferit Andy Murray de la prima sa finală de Grand Slam, pierdută cu 3-0 în fața lui Federer acum 5 ani la US Open, la cea pe care o câștigă acum cu 3-0 în fața liderului mondial Novak Djokovic. „Zidul” de pe vremuri, care nu făcea altceva decât să întoarcă exasperant în terenul advers mingile cu care era alergat de cel din fața sa, a căpătat între timp curaj, spirit ofensiv, polivalență și chiar o doză respectabilă de rafinament. Andy Murray de pe vremuri era o ploaie mohorâtă și insistentă pe terenurile de tenis. Și totuși soarele a fost readus la Wimbledon de acest scoțian reinventat ca joc, adus la eficiență maximă de un Andy Murray al anilor ”80 ca stil, enigmaticul Ivan Lendl.
După ce eternul semifinalist Tim Henman a dat numele unei coline din complexul londonez, Andy Murray, primul britanic care după 77 de ani cucerește aici trofeul de simplu la masculin, are o șansă chiar la brandul arenei centrale de la Wimbledon. Doar vorbim de un History Man, așa cum l-a gratulat The Sun.

Andy Murray este al patrulea jucător din „Big 4″ care se impune la Wimbledon în ultimii patru ani. Seria a fost deschisă de Nadal (2010), urmat apoi de Djokovic (2011) și Federer (2012)

Novak Djokovic și Andy Murray s-au întâlnit în a treia finală de Grand Slam din ultimele patru. Murray are 2-1, după ce s-a impus la US Open și Wimbledon, iar Nole a luat titlul la Australian Open

Andy Murray a fost susținut din tribune, printre alții, de prim-ministrul Marii Britanii, David Cameron, de Victoria Beckham, Gerard Butler sau Wayne Ronney