Un meci teribil de imprevizibil, între două echipe cu potențial similar, a fost transformat de televiziunea la care am văzut partida Stelei într-unul perfect previzibil. Sunetul era cu mult înaintea imaginii, când îl vedeam pe Bourceanu pregătindu-se să bată cornerul, ni se povestea deja că Szukala, cel care urma să recepționeze mingea, ratase cadrul porții cu lovitura sa de cap, așa că orice urmă de emoție în privința meciului a fost ucisă. Cum mi s-a spus că la cealaltă televiziune care a transmis partida sincronizarea sunet/imagine a fost una normală, explicația cu sunetul grăbit ar fi dată de dorința de a bate concurența și de a le spune oamenilor cu o secundă mai devreme că Piovaccari a marcat…
Nu vreau să știrbesc ceva din identitatea echipei lui Reghecampf, dar, în Elveția, Steaua mi s-a părut a fi CFR. Campioana a amintit de fosta campioană din Cluj cu jocul excelent de contraatac. Dacă apariția lui Piovaccari în rol de Sougou e normală, surprinzătoare poate fi prezența lui Szukala în rol de Bastos, cu pasa formidabilă pentru italian la gol. Și ce diferență între Piovaccari de la începuturile sale la Steaua, când scăpa singur cu portarul în Supercupă și se pierdea în fața acestuia, și felul în care acum italianul l-a așteptat pe portar să se culce și apoi l-a executat rece… Și totuși, poate fi Piovaccari, cu salariul său de 700.000 de euro pe sezon, și altceva decât o soluție de moment cu acest împrumut în care Sampdoria plătește jumătate de milion din contract?
Din păcate, n-a mai continuat această corelare stranie între rezultatele puștilor de la echipa de tineret și ce fac seniorii Stelei în Liga Campionilor. Dar a apărut o inversare a polilor, cu o partidă mai solidă a Stelei izbutită doar după ce discursul public al lui Reghecampf a devenit mai umil, mai realist, fără accentele bombastice dinaintea cruntelor eșecuri din primele etape ale grupei.
Steaua a făcut cerere să primească și ea o doză de șansă, așa cum au avut adversarele sale în primele două etape. Cererea părea să fie acceptată după ce bulgarul Ivanov a ratat o ocazie uriașă, dar, până la urmă, e cam mult să-ți dorești să bați pe terenul campioanei Elveției după ce ai scăpat de înfrângere cu Corona cu ajutorul unui arbitru săritor.
Afară miroase a primăvară în acest noiembrie neobișnuit de cald. Din păcate, doar ne-am mințit ca la meteo…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER