Imperiul Roman din Ghencea alunecă implacabil spre disoluție. Imperatorul trăiește în lumea lui care are tot mai fragile legături cu realitatea. Generalul privește pierdut în golul din centrul ariergărzii sale. Nevoia nebună a plebei de pâine dar mai ales de circ a transformat totul într-un haos. Și când legionarul căruia i-a fost încredințată poarta cetății acționează cu inconștiență, nimic nu-i mai poate opri pe „barbarii” din pădurile nemțene de la Nord să năvălească și să vandalizeze ceea ce a fost odată centrul acestei lumi. Deja schisma s-a produs. Se conturează Imperiul Roman de Nord și cel de Sud. Imperatorul se ține de vechile lui strategii, „divide et impera”. Dar faimoasa expresie a unui manager General, izgonit din Cetate, „a început hegemonia”, pare a fi atât de departe. Fantomele celor dominați de-a lungul deceniilor de înflorire a Imperiului dau târcoale din toate părțile. De peste munți, se ridică zgomotul de arme al noului Imperiu de la Cluj, ale cărui ofrande au atras protecția mai-marilor din Olimp. Fluier războinic răzbate și dinspre ținuturile Vasluiului. Dorința de răzbunare rămâne mare și în câmpia Bărăganului. Iar colosul din Banatos n-a renunțat la ambiția de a fi el Fruncea. Pe dealul Capitoliului de la tribuna 1, printre ruinele fumegânde, se întrezăresc vechile trofee ale mândrelor legiuni: Cupa Campionilor, Supercupa Europei, titlurile de campioană… Pășind printre vestigiile distruse, un faimos constructor, Turcu din Damasc, exclamă amar, gândindu-se și la decăderea imperiului său: „O, Zeus, cât e de renovat pe aici!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER