Dinu Gheorghe aduce drept antrenor un profesor de matematică într-un loc în care idol este un nene care conducea din teren corul imprecațiilor de la peluză la adresa unei rivale. Cristi Pustai are drept misiune primordială salvarea de la retrogradare a Rapidului. O misiune secundară ar fi și să salvaze spiritual o arenă care în alte vremuri rezona la calitatea intelectuală a unui Mircea Lucescu, iar tribunele sale erau înțesate de personaje cu mare charismă sau profunzime precum Florian Pittiș, Colea Răutu, Anda Călugăreanu, Dan Grigore, Nicu Constantin, Mitică Popescu, Dem Rădulescu și, cu voia d-voastră, Mircea „Giulești, dragostea mea” Geoană, Nicolae Văcăroiu și „special appearance” Ion Iliescu, cel care își ascundea dezamăgirea la premierea de la finala Cupei din ”95 sub celebrul său zâmbet diversionist.
Cu acest cuplu, Dinu Gheorghe – Cristi Pustai, Rapid capătă din nou alura unui club important în Liga 1 după ce Giuleștiul scăzuse mult standardele în privința conducătorilor executivi și a antrenorilor. Misiunea care le stă în cale celor doi pare cvasi-imposibilă, dar precedentul care ar putea da speranțe Giuleștiului vine de la periferia Bucureștiului acolo unde Concordia Chiajna l-a adus pe la jumătatea sezonului pe un anume Laurențiu Reghecampf și acesta a scos micuțul club din hăurile Ligii 1 și i-a produs o aterizare lină pe la jumătatea clasamentului la finalul campionatului. Atunci Reghecampf a știut să aducă și o imunitate în fața „greșelilor omenești” ale arbitrilor pentru hiperfurata Concordia de până atunci, misiune pentru care această vulpe a deșertului care este Dinu Gheorghe pare a fi omul cel mai potrivit.
Despre Cristi Pustai se spune că este un tip ușor arogant. Am simțit-o în interviurile pe care le-am făcut cu el, așa se înțelege și din ecourile care răzbat din vestiarele în care a lucrat. Aroganța lui Pustai vine însă din eliminarea unei echipe din Bundesliga, Mainz, cu Gaz Metan sau din eliminarea cu Pandurii a unor nume precum Hapoel Tel Aviv și Braga. Iar Rapidului nu i-ar strica acum și un pic de aroganță în joc, după ce pe fragilii Vasile, Coman sau Martin i-am văzut prea mult cu capul în pământ în turul campionatului.
Săptămânile care urmează sunt decisive. Dacă selecția pe care o vor face Pustai și președintele său va fi ratată, apoi toate abilitățile lor de antrenorat și gestionat situații din jurul terenului de fotbal vor fi inutile. Deocamdată cei doi au reușit să readucă în Giulești o fostă mare valoare a Rapidului: speranța.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER