Un prieten și-a cumpărat din timp bilet la meciul Steaua – FC Copenhaga. Ulterior avea să afle că și-a cumpărat bilet din timp… în timp. L-a comandat online și s-a pus pe așteptat. Și a așteptat, și a așteptat până s-a făcut ziua meciului. Disperat, a sunat la compania la care a comandat și oamenii i-au spus senin că biletul său a fost redirecționat… spre stadion. S-a dus la stadion și acolo a găsit, într-adevăr, casa… online. Foarte tare, în România, ca și democrația, și online-ul este „original”. S-a pus la tradiționala coadă de două ore și, în cele din urmă, a ajuns la mult râvnitul ghișeu. Acolo a descoperit diviziunea muncii făcută ca la carte. O persoană îl căuta pe niște liste gigantice. După ce era găsit, o altă persoană îi căuta biletul într-un sac dublu cât cel al lui Moș Crăciun. Și, după ce treceai prin toate chinurile facerii, plăteai. Nu știu dacă a plătit și comisionul de livrare. Știu însă că a plătit comisionul de batjocură.
Coleg de suferință i-a fost la coadă un tip care comandase tot online patru pachete cu meciuri de campionat și cu meciuri din Europa League. În cazul acestui tip, situația era un pic și mai tragi-comică. Trei pachete îi veniseră acasă, al patrulea fusese redirecționat la stadion.
Cred că totul depinde de cât de rapidă e conexiunea pe care o ai la internet. Dacă ai una banală, pățești precum prietenul meu. Dacă ai una mai bazată, o parte din bilete îți ajung acasă. Iar dacă te urci în mașină cu Mihai Leu, precum Horia Brenciu, ai șanse să primești biletele acasă chiar și înaintea bișnițarilor.
Cei de la compania care gestionează vânzarea biletelor online au spus că n-au mai putut face față. Că au fost surprinși de cererea de bilete. Probabil că au mărit ăștia stadionul peste noapte, că n-au știut când s-au băgat în treabă că arena poate primi 50.000 de oameni. Care intră cu… bilet. Asta-i țara în care online înseamnă să stai în linie la casa de la stadion câteva ore, e țara unde președintele federației strigă „Sesam, deschide-te” și pe porțile deschise ale stadionului intră de-a valma oameni care au plătit bilete și oameni fără bilet. E țara în care aflăm în fiecare an cu stupoare că, atunci când vine iarna, ninge. E țara în care, după ce am votat, ne dăm seama că nu ne numărasem. E țara în care suprafața agricolă e mai mare decât suprafața țării.
Un slogan turistic pe care îl auzeam pe la tv despre un teritoriu de-ăsta exotic spunea că „țara e mereu surprinzătoare”. Urmașilor Elenei Udrea, luați de aici un slogan pe care cer „decât” juma de milion, pentru străinii ăștia plictisiți de atâta confort pe la ei: „România, o țară pe care o iei mereu prin surprindere”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER