Filosoful grec Plutarh relatează într-una din scrierile sale o frază rostită de regele Pyrrhus al Epirului după victoria obținută în fața romanilor în bătălia de la Ausculum: „încă o victorie ca asta și suntem pierduți”. Pyrrhus îi invinsese pe romani, dar pierderile suferite de armata sa fusesră copleșitoare. În bătălia de la Montreal cu rusul Gracev, Bute a obținut o victorie a la Pyrrhus. Încă o astfel de victorie și Bute va fi terminat. Să începem cu sfârșitul, decizia. Bute a fost arbitrat la Montreal de un american și doi canadieni. E ca și cum la meciul cu Olanda îi aveam asistenți pe Zoltan Szekely și Miklos Nagy. Eu zic că măcar ultimul gol al lui van Persie era anulat pentru ofsaid… La cât de detașată a fost decizia dată în favoarea lui Bute, i-au cam fost semnalizate niște ofsaiduri aiurea rusului.
Înainte de decizie a fost repriza a 12-a. Singura câștigată clar de Bute, supraevaluată și ea însă pentru că Bute a boxat atunci decent pentru un fost campion mondial, dar nu extraordinar. Iar în fața lui se afla un pugilist care pentru prima oară în viața lui era într-o repriză a 12-a…
Înainte de repriza a 12-a au fost alte 11 runde. În care Bute a punctat din experiență, din talent. Însă fostul campion mondial a fost înghesuit în corzi în multe momente, a fugit în ring când a putut, iar când n-a putut evada din corzi a fost redus la o defensivă jenantă. Gracev a avut mai mereu centrul ringului, a fost mai tot timpul în urmărirea lui Bute, a fost generatorul luptei, în timp ce Bute a fost speculantul. Se poate câștiga și așa, mai ales dacă boxezi „acasă” într-un sport în care judecătorii sunt la fel de găzdari precum în fotbal.
Lucian Bute este un pugilist remarcabil pentru ce a dat România boxului profesionist de înalt nivel. Senzația este însă că el și-a atins nivelul maxim. Într-un meci cu un rus care nu înseamnă cine știe ce pentru lumea mare a boxului, Mister KO n-a lăsat nicio clipă impresia că-l poate face KO pe Gracev. Cariera lui Bute mai poate pluti la acest nivel, dar și acum ne dăm seama cât de nerealiste erau aprecierile din urmă cu ceva timp, cum că adevărații categoriei sale, Ward, Kessler sau Froch, s-ar feri să se bată cu el.
În căutarea revitalizării brandului Bute, s-a lansat ideea că românul ar trebui să-și schimbe antrenorul, staff-ul. Poate că Zsolt Gyongyossy l-ar face să alerge mai bine în ring, poate că Mihai Petre l-ar ajuta să danseze mai spectaculos pe lângă adversar. Pentru revanșa cu Froch, Bute ar avea însă nevoie de un transplant de inimă. De inimă de leu. Se poate și așa ceva în box, dar nu la 32 de ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER