Semifinală la Australian – Open între Nadal și Verdasco. Dacă lui Michelangelo i s-ar fi cerut să decoreze o clădire cu scene din tenis, acesta ar fi fost meciul ales. Singura lui hibă a fost că în România a avut un comentariu de o cu totul altă tonalitate, de parcă vedeam scena debarcării din Saving Private Ryan dublată de Irina Margareta Nistor. Și apoi a venit finala feminină. Jucată în mai puțin de o oră, interval în care Nadal și Verdasco nu ajunseseră la tie-break-ul primului set din cele cinci care i-au ținut pe teren cinci ore și un sfert. Cu o câștigătoare, Serena Williams, care are mobilitatea Monicăi Anghel pe o scenă de concert. Și cu o învinsă, Dinara Safina, care, prin faptul că a fost totuși la un meci de a deveni lideră mondială, arată prin ce criză trece tenisul feminin de azi.
După ce vezi în succesiune aceste două partide, nu poți să nu te gândești la cât de incorectă este corectitudinea politică născătoare a deciziei ca premiile să fie egale la turneele de Grand Slam la masculin și feminin.
Prezentatorii din România câștigă mai puțin decât Andreea Esca. Toți cântăreții din lume câștigă mai puțin decât Madonna. Și poate doar soțul îi este rival la câștiguri Angelinei Jolie. Pentru că lumea nu are nevoie de false pudori pentru a răsplăti audiența, popularitatea, puterea de a fascina. Tenisul a fost scos însă în afara lumii reale.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER