Primăvara de la Groapă

Schimbarea de regim care are loc la Dinamo este cea mai importantă din fotbalul nostru în ultimul deceniu. Practic de la faimosul « finanțator, adică prost » cu care Becali a trecut acum 10 ani la asaltul asupra acțiunilor Stelei, n-a mai fost nicio manevră atât de importantă precum « primăvara de la Groapă » a lui Ionuț Negoiță.

Apune epoca Nicolae Badea, întinsă pe mai bine de 15 ani, în care Dinamo a fost cel mai de succes club de fotbal din România. Sigur, doar în competițiile interne, pentru că în Europa Dinamo este încă în cantonamentul de pregătire pentru Fata Morgana din Champions League cu care s-au însoțit, între timp, și plebei precum CFR, Unirea Urziceni sau Oțelul.

Nicolae Badea a avut niște locotenenți redutabili în lupta de gherilă din Divizia A precum Cristi Borcea, Gigi Nețoiu, frații Becali, Vasile Turcu. „Tacticile” acestora s-au împotmolt însă în nisipurile preliminariilor din Champions League. Badea a rămas mai mereu în penumbră și n-a ieșit de acolo nici măcar când a fost tras de nas. Poate că penumbra nu te răsfață precum soarele de Miami dar nici nu-ți dă fiori de gheață ca atmosfera Jilavă a resorturi-lor DNA.

Anii în care Dinamo a fost peste Steaua și oricine altcineva în Divizia A cu Badea șef s-au uitat rapid și puști care probabil că nu știau să scrie când Badea prelua clubul din Ștefan cel Mare au împânzit acum orașul cu lozinci împotriva liderului dinamovist. Nu e cert dacă acești puști care s-au transformat în adolescenți rebeli chiar știu să scrie și acum așa cum nu e cert dacă posteritatea îl va reține pe Nicolae Badea ca pe o figură emblematică în istoria succeselor lui Dinamo. Mi-e greu să cred, recunoștința e mai greu de scos la suprafață în ziua de azi în România decât gazele de șist.

Nicolae Badea a preluat echipa într-o situație foarte gravă, a redat strălucirea unui brand istoric căruia i-a conturat și identitatea celor doi câini de pe siglă și a încheiat curba lui Gauss în aceeași groapă măcinată de probleme financiare, de anacronismul arenei, de invidia pe succesul european al eternei rivale.

Poate fi Ionuț Negoiță un nou Nicolae Badea, cu locotenenți sau fără, sau chiar mai de succes decât acesta la Dinamo? Greu de crezut. Nu are anvergura financiară iar mediul este mult mai concurențial decât în perioada de maximă expansiune a erei Badea. Din echipa care dădea tonul, poate că Dinamo se va transforma în haita care să organizeze ambuscade împotriva puternicilor momentului. Câinii puși de Badea pe siglă vor trebui să reînvețe să vâneze cu noul lor stăpân.