Progres

Peste o săptămână se împlinesc 20 de ani de la finala Cupei Campionilor jucată de Steaua pe Camp Nou. Nu se aniversează, «Gullit – Van Basten» e ca un efect de sunet din filmele lui Stephen King. Și totuși, până la următoarea glaciațiune, românii nu-și vor mai vedea o echipă într-o astfel de finală. Pe gazon. Dar, se poate altfel.
S-au dus și cei 20 de ani după care ar fi trebuit să ieșim mai curați și mai parfumați de sub dușul istoric. Și, la ultimul Steaua – Rapid m-am convins încă o dată că am folosit deceniile cum trebuie. Păi, ce erau scandările alea de acum 20 de ani cu Steaua și Rapid care se iubesc la infinit? În sfârșit ne-am individualizat, nu mai avem vocația comunistă a uniunii. Steaua și Rapid sunt calificate în finala cupei campionilor abjecțiilor scabroase, a animalelor cu chip de om (un suporter a mușcat de mână un polițist), a vandalismului. Da, și cluburile, nu doar hoardele sălbatice din tribune, pentru că nu am văzut niciun club care să condamne gesturile iresponsabile ale « suporterilor ».
Și, ca orice finală, ea nu poate avea decât un câștigător. Steliștii au triumfat pentru că au dus umorul involuntar dincolo de absurd, strigându-le iarăși rapidiștilor că sunt țigani. Fără să privească peste umăr în tribuna proprie, fără să privească în echipa proprie, fără să privească pe banca echipei lor.