Rădoi din Milo

Uneori avem fotbal, dar nu știm să ne uităm la el. Nu poți la golul CFR-ului să nu reiei măcar o dată faza în toată splendoarea ei. O capodoperă a fost transformată într-un gol meschin. Șarja plecată din terenul propriu cu șase pase succesive la care steliștii n-au avut replică a fost redusă în reluări la șutul deviat către gol. Atât de rar fotbalul nostru arată de 100 de milioane de euro și nici atunci nu este prezentat decent. Noroc că Maradona nu s-a nimerit prin România la golul secolului, că atunci revedeam la nesfârșit doar ultimul dribling, cel din fața lui Shilton. Americanii, în imensa lor naivitate fotbalistică, au știut să ne arate la golul lui Hagi cu Columbia cum Dorinel a învăluit în stânga, a luat un adversar cu el și i-a lăsat teren maestrului să se desfășoare. Un regizor care a știut să prețuiască cinci secunde în care vezi de fapt istoria „Generației de Aur”: Geniu și Sacrificiu.

Ducându-ne însă la ceea ce unii spun că a fost adevărata „Generație de Aur”, Steaua ”86 are acum un epigon. Echipa antrenată de Lăcătuș e la fel de dezechilibrată precum cea în care Lăcă făcea ravagii pe dreapta fără a avea un sinonim pe stânga. Însă dacă acea echipă avea farmec precum Venus din Milo, chiar și lipsită complet de brațul stâng, Steaua de acum e statuia cerută de Rădoi după meciul cu Galatasaray și care tare ar avea nevoie de ambele brațe pentru a se agăța de adversar.