Rapid o ia, încet-încet, pe urmele verișoarei sale din Timișoara. Bine, în realitate nimeni nu prea știe exact unde este verișoara din Timișoara, transformată într-un fel de Elodie tranșată de soții săi. O bucată a fost dusă de primar în liga a doua, o alta de suporteri în liga a cincea, iar cea mai importantă bucată, palmaresul, zace îngropată într-o suburbie a Bucureștiului, în grădina domnului Iancu.
Și Rapid, ca multe alte echipe din Liga 1, a fost tranșată de iubitorul său soț de-a lungul anilor din pricina datoriilor. Acum, același soț iubitor, George Copos, spune că o îngroapă la Tribunal în starea de insolvență tocmai pentru a o salva. Probabil că domnului Copos îi plac filmele de vineri noaptea.
Revenind la destinul paralel al celor două verișoare, Timișoara (ezit să mai folosesc numele Politehnica, golit de sensul inițial după atâtea însoțiri cu tot felul de entități pasagere) și Rapid, ele au ajuns la groapă în același mod excentric, după o agonie luxuriantă. E ciudat să vezi cum echipe care au sucombat financiar, au avut înaintea decesului printre cele mai costisitoare loturi din Liga 1. O posibilă explicație a acestei extravaganțe ilogice ar fi că Iancu sau Copos au forțat sinucigaș prin achiziții și medii salariale nerealiste pentru a obține potul magic din Liga Campionilor. Altfel, i-am putea spune simplu, grandomanie, deși la domnul Copos această deviație este mai puțin detectabilă atunci când te invită la o cafea pe care ți-o plătești chiar tu.
Culmea este că George Copos este ironizat de jurnaliști rapidiști pentru trecutul său de ștab utecist, dar aceste critici cum că patronul și-ar fi bătut joc de Rapid au un aer nu utecist, ci de-a dreptul stalinist, asistând practic la un rechizitoriu de tânăr procuror cu origine „sănătoasă” în procesul unui chiabur din 1949. Aș fi vrut și eu ca echipa mea favorită, cu care Rapid își petrecea diminețile de Divizia B în anii de delir maxim al comunismului, să fie batjocorită cu două titluri, cupe și supercupe, un sfert de Cupa UEFA.
Sunt foarte multe cluburi în lumea asta care au încercat să-și depășească condiția, au obținut performanțe la supracost și s-au prăbușit apoi în hăul crahului financiar: Leeds, Fiorentina, Napoli, Newcastle, Deportivo La Coruna, Lazio. Au căzut, au fost sprijinite de fani admirabili, iar apoi s-au ridicat din nou după preluarea lor de către persoane sau grupuri puternice financiar. Chiar și cele mai prestigioase cluburi din lume au datorii năucitoare. La un moment dat sunt tranzacționate cu tot cu aceste minusuri din contabilitate.
Poate că Rapid va intra într-o perioadă de austeritate radicală. Dar ea vine după cei mai glorioși 20 de ani din istoria clubului. Anii despotului mai mult sau mai puțin luminat Copos. De va fi să fie o revoluție, nu ajung doar ghilotinele din peluză. Va fi nevoie mai ales de luciditatea unor oameni care să găsească drumul salvator.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER