De multe ori mi s-a întâmplat fenomenul acesta: actori, regizori sau muzicieni care îmi plăceau și care erau la granița main-stream-ului nu mi-au mai fost la fel de simpatici când star-sistemul a început sa lucreze la piedestalul lor, pe care era postat un bust exagerat. Când Reghe era un stagiar angajat prin cătunele din jurul Bucureștiului, mi-au plăcut discursul și viziunea sa. I-am spus acum doi ani că-l văd antrenor la Steaua. M-am bucurat să observ că această traiectorie s-a confirmat atât de rapid. Dar deja star-sistemul din presa noastră a început să-l prelucreze, iar piedestalul i-a fost deja construit. I s-au luat deja măsurile pentru bust, deși e o operațiune inutilă, pentru că dimensiunea personalității sale va fi oricum hiperbolizată. Mă rog, am văzut că Bild a preferat măsurile celuilalt bust al familiei. Mai onest, mai aproape de adevăr.
La Steaua se întâmplă lucruri bune, lucruri mai puțin bune, dar nicidecum nu cred că avem de-a face cu un fenomen care să justifice euforia mediatică din ultimele zile. Ani în șir, din rațiuni de audiență, presa a trebuit să țină prima pagină cu Steaua, deși echipa era una mediocră. Acum, când Steaua, cu ajutorul unui program european și intern cum nu a mai avut în ultimii ani, este pe primul loc în campionat la 3 (trei) puncte de locul doi, deja se vorbește de miracole, rețete, campionate câștigate. Aflăm că la Steaua jucătorii lui Reghe mânâncă și pizza, deși același Reghe a provocat o implozie la Craiova când i-a găsit pe frații Costea mâncând… pizza. Steaua aleargă într-adevăr bine. În iarnă s-a spus că multe lucruri i se pot reproșa lui Ilie Stan, dar nu și că n-ar pregăti echipa ireproșabil fizic. Acum preparatorul german „de o sută de mii” o pregătește și mai ireproșabil. Deși Bruno Labbadia, antrenorul lui Stuttgart, mărturisea înainte de meciul cu Steaua că a fost surpins să vadă căderea Stelei în ultima parte a meciului de la Vaslui. Iar la Stuttgart, pe final, jucătorii Stelei, pregătiți de un preparator german, nu mai făceau față fizic în fața adversarilor pregătiți de un preparator probabil și mai german, de două sute de mii.
Dacă luăm photoshopul turnat din greu în aceste zile peste Steaua, vom vedea totuși că cei mai scumpi jucători din istoria clubului, Tănase și Tătărușanu, sunt în cel mai prost moment al carierei lor. Că ambițiosul proiect „pentru 10 ani” Chiricheș – Gardoș a fost un eșec. Că Rocha nu entuziasmează nici când marchează gol după gol, că Steaua are doi fundași stânga, dar îi face ochi dulci unui al treilea de la Rapid. Steaua este încă o echipă cu bune, dar și cu destule rele. Ca un neamț care mărturisește că mai bagă niște manele, „când mă simt bine”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER