Nu numai reverul lui Băse a născut în noaptea de joi dilema tipică revoluțiilor noastre: a fost sau n-a fost? La două fusuri orare mai încolo, reverul lui Federer năștea aceeași reacție.
În opt participări la Masters, Federer a fost eliminat o singură dată din faza grupelor. Anul trecut. Călăul a fost Murray. Scoțianul s-a bătut până la epuizare atunci să-l învingă pe elvețian. Deși nu avea nevoie. Murray a câștigat, dar, stors de energie, a pierdut a doua zi în semifinala cu Davydenko. Ce mai conta, scalpul lui Federer atârna la gâtul highlanderului!
Un an mai târziu. „Acasă” la Murray (Andy este singurul scoțian pe care Londra îl adoptă fără rezerve). Federer are ocazia răzbunării. Calificarea lui Murray depinde de rezultatul meciului Federer – Del Potro. Pentru ca Murray să rămână în afara competiției, iar Federer să se califice împreună cu Del Potro, trebuia ca elvețianul să obțină un set, iar Del Potro să câștige în trei seturi la o diferență de trei game-uri. Ce șanse erau ca așa ceva să se întâmple într-un meci jucat pe viață și pe moarte? Cam cât șansele patronului de la Steaua de a câștiga alegerile… Și totuși, asta s-a întâmplat. Federer și-a luat setul, Del Potro a câștigat la diferența de game-uri necesară… Răzbunarea lui Federer față de Murray era deplină.
În tie-break-ul setului doi, Del Potro are 5-4 și două servicii. Joacă lamentabil acele puncte și Federer ia setul convenabil ambilor. La 3-3 la game-uri în setul decisiv, Federer nu trebuia să mai câștige vreun joc, iar Del Potro trebuia să ia tot până la final. Federer servește jenant și toate game-urile merg la argentinian!
În urmă cu doi ani, un fost șef al Mafiei a spus că jucătorii de top din tenis sunt implicați în aranjarea meciurilor. Nu vi se pare că Băse liftează cu mâna dreaptă pe rever în stilul lui Federer?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER