Pe vremuri aveam fotbaliști de Silicon Valley. Acum mai exportăm doar zidari. Și până și ăștia mai prind contract doar prin cotloane ale lumii fotbalului în care rigoarea tactică a lui Olăroiu arată așa cum ar arăta cel mai mare cioban al țării în Parlamentul britanic. Forța unei economii e dată de export. România are o economie jilavă pentru că exportă firav. Fotbalul a ajuns la fel, pentru că singurele sale propuneri de export sunt zidari ca Rădoi sau Ropotan. Primului „i-a făcut chemare” părintele său fotbalistic, că pe alții n-a reușit să-i convingă. Cât despre situația celui de-al doilea și obstacolul invocat numit TVA, îmi sugerează o gospodină care vrea să cumpere o legumă, dar renunță când aude că legea cere ca punga de plastic să coste 20 de bani. Dincolo de festivismul plecării lui Rădoi, „fotbalistul care trebuie inclus în DEX”, „jucătorul care a fost și VA RĂ‚MÂNE (!?) cel mai bun”, văd figura tristă a lui Ștefan Iovan care îmi spunea: „Am ajuns ca la meciul cu Feroe să-l rugăm pe Aliuță să ne ajute”. Chivu dublează: „Nu există un mijlocaș de creație în România.”. Cu 4 în catalogul preliminariilor, România va trebui să atace, să creeze. Numai că, dacă privim la valorile exportate, ne pregătim să defrișăm gazonul. Asta am citit că e calitatea fotbalistului în dicționarul limbii române.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER