După ce a scos la iveală câteva reflexe de protejat al orânduirii comuniste atunci când a înfierat divertarea lui Piți spre DNA, Il Grande Luce mai produce una dintre obtuzitățile care, mai devreme sau mai târziu, ne cuprind pe toți. Că cei mai buni n-ar trebui să joace acum pentru România, că Georgia nu miroase bine, că vă dau doar o felie de Raț… E greu să mai vezi tricolorul din stepa cu iz sovietic, împovărat în fiecare an cu alte 3 milioane de ruble americane. Eee, dar unde sunt vremurile când junele Luce lua toată floarea cea vestită a fotbalului nostru și-o ducea ca-n „Toate pânzele sus”, câte-o lună, prin Țara de Foc?
Pe mine nu mă interesează pregătirea tactică a unui șoc cu vreun Iliciveț sau dacă la Basel nea Luce se va înfrunta săptămâna viitoare cu echipa de fotbal sau cu fiul de frunte al urbei, Federer. Din păcate pentru Balșoi Luce, chiar măria sa mi-a cultivat cultul pentru națională atunci când am deschis ochii cu el în fotbal și am exultat alături de flăcăii lui la Stockholm, la București, la Bratislava, la Florența, la Londra sau chiar la Viena când pierdea războiul cu o victorie. La fel de inutilă ar putea părea o victorie și diseară cu Georgia. Însă maestrul Luce știe că, înainte de a se inventa milioanele, exista un tricolor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER