Șaorma națională

Faptul că starul naționalei, Ciprian Marica, a ajuns la Konyaspor, locul 11 în ultima ediție a campionatului Turciei, este dovada finală că România stă mai prost ca niciodată în lumea fotbalului. N-a existat epocă în ultimul sfert de veac, cel al libertății de circulație, în care naționala să fi fost compusă din jucători care să vină de la echipe atât de modeste.

În paralel cu această nouă destinație orientală a unui internațional român circulă tot mai intens informația că Olăroiu va prelua echipa României după ce actuala conducere a FRF va scăpa peste doi ani și de această ultimă moștenire a regimului Nașu”, Victor Pițurcă. Ar fi numirea cea mai naturală la cum arată fotbalul românesc. Cu Marica, Bourceanu, Pintilii, Torje, Stancu driblând sau băgând tacklinguri printre șaorme și sarailii, e firesc să vină la națională și un selecționer care știe ca nimeni altul cum e cu bioritmul fotbaliștilor în timpul Ramadanului.

Au fost vremuri de glorie ale fotbalului nostru când aveam, de asemenea, un detașament de ieniceri de elită la națională, dar Rotariu, Hagi, Popescu, Adrian Ilie, Filipescu, Moldovan sau Pancu veneau să joace pentru România de la triumviratul istoric Galatasaray – Fenerbahce – Besiktas, și nu ca la epigonii de acum care au ajuns în colțuri mai mult sau mai puțin obscure ale fotbalului otoman, pe la Konyaspor, Orduspor, Trabzonspor sau Genclerbirligi.  Cine ajungea pe la astfel de echipe acum 10-15-20 de ani nu era băgat în seamă decât de jurnaliști cu câte o știre într-un colț de pagină.

Să refuzi să fii vecin de cartier cu Cristian Ronaldo, Toni Kroos sau, foarte probabil, James Rodriguez, să refuzi șansa de a te mușca un pic cu Suarez, de a te dribla cu Messi sau de a dansa samba cu Neymar preferând o șaorma, e adevărat, cu mai de toate, de la un X-spor, asta arată că fotbalul nostru este într-un proces accentuat de islamizare pe un sac de galbeni. Măcar de am declanșa jihadul pe gazon, vorba uitatului prin pușcărie Borcea, fie-i detenția ușoară.

Chiar și când plăteam tribut la Istanbul, elitele noastre preferau furculisioanele și costumele germane. După ce Giani Kiriță a deschis drumul spre Turcia asiatică de dincolo de Istanbul, acum și coana Chirița ar prefera un Konyac unui cognac servit pe bulivar la Paris.