Și totuși, la finalul meciului de la Milano, Paulo Sergio a fost aplaudat. La conferința de presă, după ce s-au terminat întrebările, antrenorul CFR-ului a încălcat cutuma unor astfel de evenimente și a ținut să-i transmită lui Milito însănătoșire grabnică, spunând că un astfel de jucător trebuie să fie în teren și nu într-o clinică. Jurnaliștii italieni l-au aplaudat în grup.
A urmat Stramaccioni, abătut de ce i s-a întâmplat lui Milito după alte două luni de indisponibilitate. Sigur, „Strama” nu s-a gândit vreo milisecundă să-i ureze însănătoșire grabnică lui Godemeche, care și el ieșise accidentat din meci. Glumesc. Sau nu?
De regulă, însă, atunci când un antrenor se întâmplă să mai fie aplaudat la o conferință de presă de după un meci, acel gest al jurnaliștilor se adresează felului în care aceasta și-a condus echipa în acea partidă. Există vreun motiv pentru care Paulo Sergio merită aplaudat după primul meci al CFR-ului în „primăvara” europeană?
Portughezul nu s-a lamentat după ce echipei sale i-au fost extirpate în această iarnă rafinamentul și dezinvoltura, fiindu-i lăsați doar mușchii. Dar pe scena „Scalei” fotbalului mondial el a urcat cu o echipă cu nouă băieți de vocație defensivă. Cum ar veni, CFR era „speriată de bombe” înainte ca ultrașii interiști să detoneze cele două bombe din spatele porții lui Felgueiras sau înainte ca Palacio să detoneze două bombe „artizanale” chiar în poarta portughezului.
Paulo Sergio s-a jucat cu competențele fotbaliștilor săi. L-a pus pe Sepsi în premieră mijlocaș central, pe Mureșan în premieră mijlocaș ofensiv, pe Rui Pedro vârf, pe Maftei mijlocaș pentru prima oară după ce jucătorul a trăit o traumă pe acest post în meciul România – Bulgaria de la Constanța când fostul rapidist greșea decisiv din această postură. O vânzoleală tactică responsabilă măcar de încasarea primului gol.
Dar înainte de tactică a fost selecția. Pentru că CFR rămăsese doar cu Mureșan și Godemeche ca mijlocași centrali, a fost ales pentru lista UEFA fantomaticul Celestino în locul lui Weldon. Însă pe Meazza, Sergio i-a preferat la mijloc pe improvizații Sepsi și Maftei „alesului” Celestino. În acest timp, pe lista UEFA trona Bjelanovic, un atacant care-i poate lua fața lui Weldon doar cel mult din punct de vedere al coafurii.
La Milano, Arpad Paszkany a avut de ales între un spectacol la Scala și un tur prin magazine. A ales negoțul în detrimentul artei, vânzându-i pe singurii săi fotbaliști care puteau face diferența, Bastos și Sougou, chiar înainte de meciul pentru care a muncit un deceniu, prima partidă a CFR-ului în primăvara europeană. Asta e, iei un ban, dar stai în spate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER