În mod normal, te gândești că gunoierii au cea mai murdară muncă. Dar a revenit în prim-plan povestea cu damblagiul din Ploiești care l-a lovit pe Galamaz și mi-am adus aminte de meserii mult mai murdare. De exemplu, există oameni care aleg să reprezinte gunoaie la tribunal. Spre deosebire de gunoieri, acești licențiați în drept trebuie să și spele gunoiul, să-l parfumeze și să-l coafeze. Apoi, spălătorii de gunoaie se bagă ei înșiși la duș și, cu teancul de bani înșfăcat de la gunoi, se spală pe cap pentru a dispare de acolo orice urmă de conștiință. Cu conștiința total îndepărtată și cu gunoiul la subraț, avocatul diavolului se înfățișează în fața judecătorilor, cei care pot da certificatul de gunoi imaculat. Și, la Ploiești l-au dat. Împotriva oricărei rațiuni, a unei dâre minime de bun simț. Există o lege care împiedică schimbarea destinației unui spațiu pe care se află o arenă sportivă. Ei bine, judecătorii din leagănul Republicii au reușit să încalce și această lege, pe lângă cea a bunului simț, și au dat decizia prin care se oficializează transformarea arenelor din România în gropi de gunoi.
Pentru că gunoiul duhnește însă îngrozitor în fața celor care n-au avut șansa extirpării bunului simț, spălătorii de gunoaie trebuie să frece la el non-stop. De exemplu, Mitică Dragomir, un personaj care și-a însușit cea mai importantă lecție predată la școala de milițieni, că bunul simț poate crea neplăceri purtătorului precum o măsea stricată sau o pereche de amigdale inflamate, și trebuie eliminat împreună cu o operațiune de albire, în cazul lui a cerului gurii. Ei bine, cu Magna cum laudae în managementul gunoaielor, titlu cștigat în anii de administrare a mizeriilor din fotbalul nostru, Dragomir ne spune acum că e corectă această decizie a tribunalului pentru că «nu putem să-l condamnăm pe om la moarte». Și că, săracu’ gunoi are de plătit 50.000 de lei, «bani cu care îți cumperi o casă». Poate casa din carton în care se mutase Mihai Stoica înainte de a-l scoate de acolo irezistibilul Gigi. Ascultând argumentele lui Mitică, înțelegi că există o solidaritate a pușcăriabililor…
În Egipt au murit zeci de oameni după ce astfel de descreierați au intrat pe teren. La fel s-a întâmplat și în America de Sud. În Italia, violența pe stadioane a ajuns să se judece cu maximă asprime și în regim de urgență doar după ce a murit un om la un meci, la Catania. La noi, medicii au spus că dementul angajat ca agent de vânzări de HR-ul hipercalificat al unei mari companii, a fost la doi centimetri de a-l trimite pe Galamaz pe nesfârșitele plaiuri ale vânătorii. Mai avem de străbătut, așadar, 20 de milimetri până când măsurile de securitate pe stadioane și actul de justiție aferent să fie asigurate de persoane care să nu aibă bunul simț extirpat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER