Meciul din Giulești ne-a arătat cât de departe este încă CFR de Liga Campionilor, chiar dacă a câștigat prima manșă în Elveția. În dubla înfruntare cu Basel, CFR este la pauză și am văzut în meciul cu Rapid cam ce se poate întâmpla cu campioana României după pauză, chiar și când pare că are toate argumentele de partea sa.
Peste ani, se va vorbi idilic în Giulești despre acest meci cu CFR cu o desfășurare neverosimilă. Dar fotografia proaspătă a celor întâmplate la această partidă relevă și lucruri mai puțin plăcute.
Un meci superb a fost făcut praf de un arbitru a cărui singură calitate majoră este că doarme la mânăstire. Pentru că fotbalul acesta colcăie de bandiți, oamenii s-au agățat cu disperare de aura unui tip, Alexandru Tudor, care pare deasupra găinăriilor lumești ce dirijează acest univers al fotbalului românesc. Admițând că așa or sta lucrurile moral, Alexandru Tudor demonstrează la multe din meciurile la care arbitrează că, strict ca inspirație a deciziilor în teren, este artificial considerat un arbitru de top în Liga 1.
Eliminarea lui Oros este una incorectă. Fundașul Rapidului face un gest pentru recuperarea acelei mingi ce trebuia repusă de el în joc, Nicoară cade teatral agățându-se ca o liană de piciorul lui Oros și Tudor îi arată rapidistului al doilea galben. Ulterior, lui Oros i s-a reproșat că trebuia să fie mai atent «pentru că arbitrează Tudor», dar regulile nu se fac după acest nume care aduce spaima pe teren ci după bunul simț care spune că Oros nu poate fi elimnat după un moment care, în realitate, n-a avut nimic violent, fiind doar o păcăleală a abilului Nicoară. După o eliminare incorectă, Tudor își continuă recitalul revoltător cu penaltyul acordat Rapidului. Este deja de notorietate incapacitatea lui Tudor de a estima aceste faze în careu. Ar fi haios ca Tudor să reia turul redacțiilor pentru a încerca să demonstreze că Surdu a fost faultat așa cum a făcut-o când încerca să convingă jurnaliștii că o simulare a lui Cristocea într-un meci Steaua – Unirea Urziceni ce putea fi văzuta de pe Lună a fost considerată de el fault de penalty.
Un rapidist trebuia eliminat în acest meci cu CFR, însă Tudor a greșit rapidistul. Faultul făcut de Grigore asupra lui Vass a întrunit toate condițiile de eliminare, atacul violent din spate direct pe tendonul maghiarului ducând, din păcate, doar la eliminarea victimei de pe teren. Singura explicație care ar putea acoperi lipsa de profesionalism a lui Tudor ar fi că arbitrul e încă revoltat de declarația lui Vass despre orașul maghiar Cluj.
În clasamentul rușinii întocmit la acest meci, Tudor se bate pentru postul de lider cu «inegalabilul» public giuleștean. După ce au stabilit recordul negativ de asistență pe Arena Națională la meciul cu Heerenveen, mitul fanilor unici ai Rapidului și-a mai arătat o dată falsitatea. La pauză, suporterii și-au înjurat jucătorii, antrenorii, patronul echipei, mulți dintre ei au plecat din tribune. La final, Giuleștiul era sambadrom. În realitate, rapidiștii fac și ei parte din specia care domină stadioanele din România, cea patetică a suporterului de scor. Ecoul scandării fanilor de la pauză, «rușine, rușine să vă fie» se întoarce, de fapt, spre acești falși susținători
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER