Ce era de așteptat să se întâmple s-a întâmplat. ASA arăta de mai mult timp limite evidente în joc, mai ales cu ocazia înfrângerii de la Mediaș sau chiar în victoria cu Petrolul, când a prins cele trei puncte doar datorită execuției fabuloase a lui Voiculeț.
ASA a repetat momentul acela de grație și la „Bumba lui Dodel”, când tânărul international al târgmureșenilor a marcat deja într-un stil consacrat pentru el. Dar n-a mai fost suficient pentru că Astra are o echipă superbă aflată chiar într-un moment mai bun decât cel în care a eliminat-o pe Lyon, cu valori precum Alibec sau Tembo care i-au lipsit în acea etapă a confruntării cu una dintre marile forte ale Franței. Echipă superbă în primul rând și nu antrenorul său tragi-comic care vorbește despre sine la persoana a treia cum mai auzi doar la megalomani ca Gheorghe Becali sau Elena Udrea. Când îl auzi pe Șumudică rostind dedublat că „Șumudică i-a pus titlul pe tavă Stelei”, te gândești cât de mult mai bun i-ar fi ieșit lui Dostoievski romanul „Dublu” dacă l-ar fi întâlnit pe la vreun cazino pe antrenorul Astrei.
Trist să vezi că jucători de clasă precum cei ai Astrei s-au bucurat cu efuziuni incredibile după ce au bătut o nou promovată încropită vara trecută. Este o victorie mică pentru o echipă cu un fond de salarii comparabil doar cu cel al Stelei. Există niște restanțe salariale, poate ele se vor stinge cu ocazia unor noi încasări din televizare și din participările din Europa League, poate se mai sting și de prin valize rătăcite pe la Giurgiu. Dar Astra, echipa cu două trofee luate Stelei în vară, cu eliminare a lui Lyon, victorie cu Dinamo Zagreb și egal cu Celtic, trebuia să fie ea în locul lui ASA ca principal rivală a Stelei în acest final de sezon. Astra nu are lot care să se tăvălească de bucurie că a luat titlul unei nou promovate și i-l dă campioanei, Astra are lot de detronare a campioanei. Sigur că vine Șumudică să spună că, dacă Șumudică era de la început… El spune că ar fi câștigat titlul, eu mă întreb dacă Astra o mai elimina pe Lyon, că ne aducem aminte cum Șumudică și dublul său, celălalt Șumudică, au clacat în fața Interului cu rezervele menajate pentru un mare derby cu Viitorul în loc să se ducă în plenitudinea forțelor pentru a-i da lovitura fatală acelui colos cu picioare de lut.
Mult Astra și ȘumudicăX2 (nu sunt semnele de la pariuri, Șumi) în jur, mai nimic despre Botșeni. Echipa cuminte care l-a ținut pe bancă cu Steaua pe cel mai bun fotbalist al său, Martinus. Și care a băgat în locul său un banal fundaș stâga, un francez anonim. Și care era vădit incomodată de postura de echipă aflată în dublă superioritate. Și al cărei lider de la mijloc, fost fotbalist al Stelei, s-a cerut rapid afară din teren. Și care a primit două goluri de cascadorii râsului, cu marcaj glumeț la Varela la primul gol și însoțitor de bord pentru Stanciu la golul doi plus portar care a lăsat mingea în poartă din cel mai închis unghi pe care și l-a putut imagina Euclid. Șumi, o fi avut Euclid ăsta școala vieții de la Coloane(le lui Hercule)?
Urmează Iașiul. Moldova are o densitate de steliști mai mare decât cartierul bucureștean Drumul Taberei. Șeriful Botșeniului spunea, precum un Ștefan cel mai Mic, în preziua meciului de pe Arena Națională, că „nu e treaba mea să-i iau titlul Stelei”. Anticipez la Iași un meci cam ca acela de la Vaslui din ultima etapă de acum 9 ani. Când Steaua a plecat de acolo cu titlul și cu Vali Badea, atacantul Vasluiului, legați amândoi cu fundiță. În urmă rămânea un Porumboiu care ani în șir a vorbit despre cum a fost el trădat la acel blat. Acum, dintre teii tăiați ai Iașiului, se va auzi doar vocea tunătoare a Epigonului: „că titlul nu este doar al Stelei, ci și al urmașilor urmașilor lui Ștefan”. Urmași blajini în fața Stelei precum Grozavu ai unor răzeși grozavi care nu se plecau în fața unor atacanți „câtă frunză și iarbă” mult mai aprigi decât un Țucu sau Ruse.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER