Steaua epigonilor

În 2006, Steaua câștiga la Kiev în Liga Campionilor cu 4-1, iar meciul strângea o majoritate covârșitoare din publicul românesc în fața televizoarelor. 8 ani mai târziu, Steaua pierde în Europa League cu 3-1 pe același stadion Olimpic din Kiev, iar meciul a avut niște audiențe pipernicite într-o seară în care „Las Fiebinți” a măturat totul pe piața televiziunilor din România. Pe locul doi, la mare distanță, s-a clasat „Next Star” în timp ce ex-starul Nicolae Dică nu-și găsea locul în avionul Stelei înțesat cu soțiile și prietenele fotbaliștilor, fiind lăsat acasă pentru a avea grijă de podoaba cumpărată de Stoica Mihai cu 650.000 de euro, Gabi Matei.

Site-ul UEFA anticipa înainte de meci o reîntâlnire a lui Dică, acum secund la Steaua, marcator a două goluri acum 8 ani, cu Rebrov, actualul „principal” al lui Dinamo Kiev, și el marcator în acel meci de neuitat. De unde să știe și site-ul UEFA de absurdul care bântuie uneori pe la campioana României. Când îți bați joc în asemenea hal de trecut, „rămâi, Dică, rămâi”, își bate joc și prezentul de tine. Pentru că meciul a fost o înlănțuire a momenteleor frustrante pentru Steaua. Chipciu și Iancu au ratat ocazii mari în prima jumătate a partidei, șansa unei prime reprize precum cea cu Aalborg răsturnându-se într-o oarecare măsură la Kiev. Golul cu care gazdele au deschis scorul i-a produs o imensă frustrare în primul rând lui Gâlcă, antrenorul care și-a văzut apărarea incredibil de dezorganizată pentru o fază fixă. Culmea a fost că lui Sânmărtean i s-a reproșat că nu l-a marcat bine pe Yarmolenko în acea fază, ca și cum te-ai putea apuca să-l cerți pe Messi că nu l-a marcat bine la o fază fixă pe Cristiano Ronaldo. Olandezul Lens chiar s-a amuzat la finalul partidei spunând că Steaua e o echipă cu care să încerci prima oară o astfel de schemă. Seria momentelor frustrante a continuat cu introducerea lui Stanciu în locul lui Iancu în timp ce Rusescu aștepta pe bancă. Ironia a făcut ca Stanciu, fotbalist care la 21 de ani pare să-și fi atins deja nivelul maxim de competență, să fie scos de pe teren după vreo 25 de minute și apoi exilatul Rusescu, în doar câteva minute, a marcat și a mai avut o uriașă șansa de a înscrie. Iar capacul peste această partidă a frustrărilor a fost pus de arbitrul care n-a văzut hențul de la golul trei al lui Dinamo Kiev, motiv de amuzament amar în fața jurnaliștilor români pentru un alt jucător al ucrainenilor, Belhanda, cel care a admis ajutorul cu zâmbetul pe buze fără să încerce eschivările pe care le vezi în astfel de cazuri în Liga 1.

Gâlcă încearcă să joace spaniolește astfel de meciuri dificile precum cel de la Kiev, trimițând în teren o formulă ultraofensivă pentru o deplasare în capitala Ucrainei, cu fotbaliști de atac care ar fi trebuit să țină de minge și să asigure și o altfel de apărare decât strămoșeasca redută din careu. Curajul lui Gâlcă e singurul punct luminos al unei seri întunecate în Kiev.