Mândrele creneluri care apărau careul Stelei s-au transformat în ruinele Cartaginei. Cea mai bună apărare a unei echipe românești de club din ultimii 20 de ani, cu Rădoi, Goian, Ghionea, Rada, Ogăraru și Neșu, a fost vândută piesă cu piesă precum flota lui Băse, vorba folclorului judiciar. Ultima navă-amiral, Ghionea, este trimisă pe Vasluieț pe o sumă de un marț între vechii combatanți tablagii din fotbalul nostru.
Steaua nu se mai comportă ca o forță dominantă în fotbalul din România, așa cum i-ar cere pedigriul sortat la muzeul clubului. În timp ce bastardul FC Timișoara angajează aproape 2,5 milioane de euro în transferul și salariul unui fundaș luat de la un magazin de firmă din Occident, cel mai popular, galonat, periat și pomădat club din România umblă după un chilipir printre tejghelele second-hand: Jelev valorează cel mult 50.000 de euro după estimarea patronului Stelei, iar Ouon îți atrage atenția doar când auzi că i se pronunță numele precum cel al câștigătorului Balonului de Aur din 2001.
Și uite așa, pe nesimțite, Steaua a ajuns să tresară uimită că la sfârșitul unui tur reușește performanța de a urca la nivelul ciocoilor cei noi, CFR și Unirea. Iar în Europa a ajuns din locomotivă balast, după un sezon de Liga Campionilor în care a fost pusă în umbră de CFR și după un altul în care a fost coada cârdului de gâște din Europa League. În noaptea când a fost sunat de la palat, Stoichiță credea că Steaua este un club de nerefuzat. Lumina zilei i-a dezvăluit însă o bătrână contesă care nu prea mai are trecere la jucători sau suporteri cu blazonul său tot mai scorojit odată cu trecerea sezoanelor mediocre.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER