Văzând dubla lui Adi Popa din finala Cupei României (plus superba pasă de gol pentru Rusescu), m-am gândit la dubla cu care acum 40 de ani atât de regretatul Nae Manea învingea Craiova în finala Cupei pentru eterna sa iubire, Rapid. Există o reticență în a elogia jucătorii actuali, mai ales prin comparație cu legende ale fotbalului nostru, Și cred că este o nedreptate care li se face celor de acum. Dincolo de o decizie total neinspirată, programarea nunții în timpul sezonului, sau de unele cuvinte necugetate rostite la adresa unui monument precum Helmuth Duckadam, Adi Popa merită acum reverența noastră pentru o finală pe care a jucat-o la perfecție, cu două goluri, dintre care cel de-al doilea o bijuterie, și cu o pasă de gol pentru Rusescu cu timingul, forța, precizia la milisecundă și milimetru. Adi Popa amintește de „omul bionic” care bătea Rapidul lui Răzvan Lucescu pe când era la Chiajna și care-l determina pe patronul Stelei să pună banul jos pentru un transfer în plin sezon. România nu are o „motoretă” mai bună pentru flancul drept și Popa nu cred că trebuie să lipsească din primul 11 în marele meci de la Belfast al naționalei.
Complimentele mele și pentru regizorul transmisiei de la PROTV care ni l-a arătat pe Breeveld în secundele de bucurie extremă de după golul lui Rusescu. Există niște eroi secundari ai unor faze de gol care, de cele mai multe ori, în transmisiile românești rămân niște anonimi. Fără diagonala tăiată perfect de Breeveld pentru Popa nu ar fi existat acel gol superb reușit de Steaua la triunghiul realizat ca la carte de băieții lui Gâlcă. După momentul de glorie al lui Rusescu și Popa, ne-a fost prezentată explozia de bucurie a lui Breeveld, îmbrățișat de colegul său de linie, Neagu. Era o îmbrățișare a celor din „sala mașinilor”, cei care de multe ori sunt ocoliți pe nedrept de luminile camerelor, de efuziunile tastaturilor.
Nu în ultimul rând, a fost seara acestei „stânci a Gibraltarului” care este Varela. Publicul a arătat și aseară că poate fi la fel de generos cu aplauzele sale și pentru un apărător central, chiar dacă atacanții iau de regulă prim-planul într-o finală câștigată cu 3-0. Dincolo de jocul solid defensiv, de ieșirile impetuoase din apărare, Varela a arătat că poate ține la respect și în câmp deschis un jucător cu rapiditatea lui Mengolo.
A fost o seară în care toți jucătorii Stelei au arătat bine, poate cu un minus pentru Chipciu, în acea poziție fiind nevoie de un jucător de mai mare rafinament. Sigur, Steaua trebuie să-și găsească un nou portar de clasă și un atacant pe măsura aspirațiilor sale, Champions League. Cred că și Tade, și Tamuz sunt prea puțin față de aceste aspirații. Țucudean nici nu mai merită amintit într-un astfel de context. Și trebuie să-și găsească un „Sânmărtean”. Și poate o peluză precum cea clujeană care cânta magnific pe Arena Națională la 3-0 pentru adversari și cu favoriții retrogradați în liga a doua. Poate că U Cluj e în pragul falimentului sportiv, dar Steaua este în pragul unui faliment sufletesc când echipa cucerește toate trofeele interne, câștigă finale la pas, dar, în „stadionul său”, vocile fanilor clujeni, veniți de la sute de kilometri distanță, nu pot fi deloc estompate măcar de zecile de mii de steliști aflață în Arena Națională. Becali, ia-ți o dată bilet pe Wembley să vezi cât de important e sufletul în fotbal.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER