S-a jucat dinamic, dramatic, cu un fundal sonor de zile mari și pe un gazon care a ajutat zvâcnirile lui Tatu, cristianele lui Bandalovski, șerpuirile lui Tănase sau raidurile lui Delev. ȚSKA și-a respectat blazonul de echipă regină a fotbalului bulgar, cu semifinale de Cupa Campionilor în palmares și coloși ca Stoicikov, Kostadinov sau Penev care i-au îmbrăcat tricoul.
Steaua arată bine chiar dacă e în continuare hiperbolizată de „Țiți” Becali, patronul care s-ar putea alege cu acest nou nume de scenă dacă persistă în glumi”ți”le sale. Golurile au fost niște bijuterii cu Brandan și Galamaz desprinși dintr-un meci de Premier League, cu Nikolic și Tatu arătând cum se poate alcătui un atac consistent din alură, viteză, determinare și tehnică. Mihai Costea trebuie să se adune și să pună mai multă concentrare pe lângă vivacitatea sa dacă vrea să-i mai ia fața în primul „11” lui Nikolic, muntenegreanul ce nu pierde niciun prilej să-și arate stofa de atacant.
Ca într-un scenariu de film, un bulgar îmbrăcat în tricoul Stelei a salvat în final o seară frumoasă în fața unui român îmbrăcat în tricoul lui ȚSKA. Până la urmă a venit momentul ca Iliev, omul cu gol marcat pe Anfield, cu gol înscris în Ghencea împotriva Stelei, cu 20 de meciuri în naționala Bulgariei, să-și ia în serios rolul de lider al unei apărări ce poate ajunge la anvergura celei din epoca Olăroiu. Tacklingul salvator pe care l-a făcut Tănase în minutul 90, în propriul careu, poate fi un semn al revenirii lui Dodel la forma strălucitoare de acum doi ani. Hagi a susținut mereu că Tănase este un jucător din specia rară care în același meci poate combina un astfel de tackling cu un joc de creație și cu o finalizare subtilă.
Și pentru că tot e bântuită Steaua de fantoma chiriilor, există totuși un meci care se poate juca gratis pe Național Arena: finala din mai.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER