Să fi trecut ceva mai bine de 10 ani de când Batistuta inventa pe „Camp Nou” gestul de bucurie perfect pentru un gol marcat în deplasare. Argentinianul îi dădea gol în Liga Campionilor unei Barcelone mult mai umane decât cea de acum și apoi se repezea către uriașa tribună cu degetul pus la gură ca îndemn la liniște. Cea mai mare arenă a Europei a amuțit ca la un semn magic.
Luni seară, Surdu a marcat și el pe bulevardul Poli Iași de pe bulevardul Ghencea. Precum marele Omar, Surdu s-a repezit către tribună dansând cu degetul la gură. A fost seara în care un nou Romeo a intrat în istorie: Surdu a făcut gestul pe propriul stadion. Și-a îndemnat suporterii să TACĂ‚.
Pe vremea când părintele Stelei, Nick Ceaușescu, se pregătea să devină tăticul României, în 1964, Michelangelo Antognioni dădea și el lumii Deșertul roșu. Peste ani, în Ghencea, remake-ul acelei capodopere îi are drept autori în coproducție pe imprecatorul de la lojă (Gigi, pentru traducere cheamă-l pe Dan Pavel!) și pe înjurătorii din tribune. Clubul roșu, cu tribune deșertice, nu are imn, dar are drept ambianță sonoră gâjâielile celor care văd meciul doar cu organul în gură. Așa că gestul lui Romeo, care nici el n-a mai putut rămâne Surd la poluarea fonică din Ghencea, a venit firesc.
Dincolo de taberele beligerante, sunt steliștii normali care așteaptă un moment zero pentru clubul lor. Deocamdată, sunt spectatori deprimați ai momentului zer.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER