Suspecți de serviciu

Așadar, în declarațiile de după meciul de la Londra, Laurențiu Reghecampf a identificat vinovații punctuali ai meciului, dincolo de masa incertă de responsabilitate generală: „Râpă nu trebuia să faulteze în faza golului lui Terry, iar la reușita lui Mata, Tănase trebuia să se apere la stângul spaniolului”. Și într‑o altă declarație, Reghe spune că nu poți să ratezi o ocazie de singur cu portarul pe Stamford Bridge, acroșându-l astfel pe Rusescu.
Râpă, omul de 150.000 (euro), fusese depășit, natural, de adversarul său direct de 38 de milioane (lire). Râpă a cam fost forțat să facă acel fault. Nu poți să fugi de toate fazele fixe din jurul careului. Nu trebuie să ascunzi în spatele faultului lui Râpă golurile încasate din lovituri de cap după faze fixe în meciurile cu Stuttgart, Ajax și Chelsea. Până la urmă, demarcarea aceea a lui Terry urmată de gol se tot întâmplă pe Stamford Bridge de vreo 10 ani. Ca antrenor, tu și jucătorii tăi ar trebui să știți o astfel de fază pe dinafară, precum versurile din Salam. Cum ar fi, de exemplu, „Terry la prima bară / E ca un Salam de vară”.

În faza golului lui Mata, abulicul Pintilii, cel mai slab jucător al Stelei, rătăcește mingea la mijlocul terenului, neînlocuibilul Bourceanu este depășit de spaniol de parcă nici n-ar fi fost pe acolo, mijlocașul central Ramires continuă faza cum niciodată nu vor reuși să facă o fază în cariera lor Pintilii sau Bourceanu, pentru ca în final Latovlevici să rateze intervenția decisivă deja în stilul consacrat la Piatra Neamț. O comedie a erorilor, că tot suntem în Anglia, scuze pentru acest slalom între Salam și Shakespeare, dar noi auzim că Tănase e vinovat că nu s-a apărat la stângul lui Mata.

Și, nu în ultimul rând, Reghe a băgat un tackling la Rusescu reproșându-i acestuia că n-a marcat la ocazia de gol, unica a Stelei în afară de cornerul din care a ieșit reușita lui Chiricheș. Ocazia lui Rusescu n-a fost atât de clară precum cea a lui Benayoun pe Arena Națională în prima manșă, în trei sferturi din meciurile din campionat acel șut ar fi adus un gol, dar în fața lui Rusescu a fost unul dintre primii 5 portari ai lumii, și până la urmă aceea a fost singura fază pe care coechipierii lui Rusescu au reușit s-o construiască pentru vârful Stelei.

Asta e, nu-mi aduc aminte ca la finalul meciului cu Danemarca de pe Plaja Națională, Iordănescu să fi spus atunci că nu i-a trasat ca sarcină tactică lui Reghecampf să marcheze un autogol în acel meci. Dar au trecut 10 ani de atunci, poate nu-mi mai aduc aminte bine.

Dincolo de nominalizarea vinovaților de serviciu, de „uitarea” vinovatului de la golurile doi și trei, dacă tot se pune problema unor blamări publice, dar de, respectivul vinovat e preferatul contractual al familiei antrenoare, așadar, dincolo de toate acestea rămâne dubla decentă pe care trupa lui Reghecampf a făcut-o în fața unei echipe bune a Europei. Sigur, „decent” va părea prea puțin în ochii multora față de cum au jucat steliștii. Într-o țară în care decența a ajuns un metal rar, „decent” are totuși o sonoritate de tinichea.