Finalul meciului de la Graz. De la Dolha pân” la Borcea și de la Claugol pân” la torționarii din tribune (purtători de torțe care incendiază interesele echipei), toată lumea era fericită de cum ieșise debutul în Europa League. Singurul care era întunecat, arțăgos, șuierându-și frustrarea printre dinți era tocmai eroul meciului și al ultimelor săptămâni, Tamaș.
Pe cât de directe și de clare sunt șuturile și pasele dinamovistului, pe atât de întortocheate sunt meandrele concretului său.
Există o glumă care se ițește dintre aburii acestei antireligii a secolului XXI: „Aștept să mă las de fotbal ca să mă apuc serios de băutură”. Deocamdată, Tamaș s-a reapucat serios de fotbal. Să nu ne așteptăm însă ca revirimentul său să fie asociat cu reciproca teoremei bahice prezentate mai înainte. Așa cum îmi spunea un taximetrist în Manchester, George Best avea derby-urile sale cu femeile care îi făceau un marcaj necruțător, totul într-o cascadă de whisky, dar pe teren omul dădea totul. Despre zidul Stelei, Iovan-Bumbescu, se spunea că nu poate risca decât cel mult să facă Riesling la genunchi. Romario pleca de la clubul de noapte direct la clubul de fotbal, dar amețeala îi apuca tot pe adversarii de la antrenament.
Fiul șefului Poliției din Poiana Brașov nu se va transforma în starostele bisericii din Poiana cu tentații. Tamaș trebuie luat așa cum e. Inclusiv la națională. Unde cred că i-ar sta tare bine alături de Chivu. Ceva lichid, joc fluid, spate solid.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER