Titanicul și ghețarul

Povestea meciului lui Bute cu „oscarizatul” Mendy îmi aduce aminte de succesul „Titanicului” lui James Cameron, un canadian ca și „părinții adoptivi” ai lui Bute. „Titanicul” a avut un impact uriaș pe piață, așa cum a avut și meciul lui Bute, un succes care a strivit vocile critice. Leonard Doroftei este interfața publică a celor care nu vor să cedeze extraordinarei emoții populare generate de acest sportiv extrem de carismatic, Lucian Bute. Și spune un lucru foarte adevărat, acela că Bute și-a apărat centura mondială la București în fața unui băiat modest. Un tip care nu trebuia să fie în mod normal în fața lui Bute, pentru că în meciul de baraj pentru titlul de challenger al românului, Mendy fusese făcut KO în prima repriză de australianul de origine cameruneză, Sakio Bika. Acesta însă a mai lovit atunci și după intervenția arbitrului, motiv pentru care a fost descalificat, decizie care a născut o mare controversă. Bika pierduse doar la puncte în fața lui Andre Ward, cel cu care probabil Bute va lupta pentru unificarea centurilor, astfel că, dacă australianul ar fi venit la București în locul lui Mendy, am fi asistat la o cu totul altă partidă. Acum patru ani, Bute îl învingea pe Sakio Bika, dar nu îl făcea KO în 12 reprize.

Seria aceasta a lui Bute de nouă victorii cu centura mondială pusă în joc va intra, fără îndoială, în istoria sportului nostru. Dar cred că va intra și în grupul marilor performanțe, a căror grandoare este uzurpată de diverși contestatari, așa cum se întâmplă și cu câștigarea Cupei Campionilor de către Steaua după un parcurs mai lejer în viziunea unor fani ai rivalilor.

Pentru mine rămân niște lucruri certe: pe cele mai prestigioase site-uri de box din lume upercutul de stânga al lui Bute este considerat drept cea mai bună lovitură de acest gen, indiferent de categorie și versiune. Emoția creată în România de victoriile lui Bute este una comparabilă cu ce am văzut la cele mai mari succese din istoria modernă a sportului nostru. Însă nu voi conteni să fiu de acord cu Doroftei până în ziua în care Bute nu va intra în ring cu un colos de calibrul lui Arturo Gatti, cel care îl făcea KO pe Moșu” la Atlantic City.

În toamnă, Franța va veni la București. Dacă vom învinge, atunci voi merge la Universitate, chiar dacă știu că nu voi vedea niciodată naționala noastră campioană mondială. Pentru că selecționata Franței, ce va fi reprezentată pe teren de Benzema, Nasri, Malouda, Ribery sau oricine altcineva, nu va fi niciodată un challenger de tip Mendy.