Un extravagant media de pe la noi, căruia i s-a cam rupt în 13-14, publica nemuritoarea frază: „Un limbric născut în anus crede că viața nu poate fi decât de…”. Sigur, imaginea poate fi contestată, dar ideea rămâne. Un alt clasic mediatic de pe la noi, de coloratură sportivă, spune că nu consumă fotbal pentru a nu băga toxine în el. Dar, dacă deschizi televizorul, îl poți zări pe clasic conversânÂdu-se cu Turcu, cu Becali, cu Mitică… Prizonierul unor repere mioritice în fotbal, are nevoie de un pelerinaj la locurile natale ale fotbalului, pentru a vedea cum toxina poate fi vitamină. Acasă la fotbal recomand linia de autobuz 216 de la Manchester. Acolo, pe la ora 5 jumate, poți găsi două cucoane care se întorc de la muncă. Te lipești de sacoșele care le înconjoară și asculți o discuție fabuloasă despre fotbal. Nu rata poveștile de suporteri pe care administratorii stadionului City of Manchester le găzduiesc pe zidurile arenei. Mergi la meci cu băieții de la The Kop, acești Pink Floyd de la peluză. Dar vezi și un meci la pub și ai să descoperi că, la un derby cu Liverpool, niciun manchesterist nu suflă o vorbă de ocară împotriva lui Benitez, atentatorul la soclul lui Ferguson, sau împotriva rivalului dintotdeauna, Gerrard. Deși acolo ura este adevărată și se vede pe gazon, nu ca la rivalitățile între granzii noștri, alterate de eurotoxine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER