Steaua avea călcâiul în față. Câlcâiul lui Ahile la campioana României era în ofensivă. Chiar și după aducerea lui Piovaccari, Steaua părea descoperită mai ales în ofensivă. Lucrul acesta s-a văzut în acest sezon în care Steaua, echipa care înseamnă prin excelență atacul în istoria fotbalului românesc, a ajuns o trupă care și-a bazat jocul în primul rând pe o soliditate defensivă.
Steaua repară acum absurditatea pe care a comis-o înaintea intrării în faza grupelor, când a investit toți banii de tranferuri într-un fundaș central și într-un mijlocaș defensiv, iar pentru atac a adus un jucător de la solduri, de care CFR a fost bucuroasă să scape și gratis. Un fotbalist precum Keserü trebuia adus înainte de faza grupelor din Liga Campionilor. Sigur, atunci jucătorul a preferat să meargă la Bastia, dar nici așa nu se justifică recurgerea în septembrie la o soluție atât de jalnică precum Kapetanos, atacant ce nu se mai poate remarca la acest nivel decât printr-un număr record de rămâneri în ofsaid.
Keserü a lăsat o bună impresie încă de la debutul său în națională, când a marcat. Și a lăsat aceeași impresie bună încă de la prima sa apariție în calitate de stelist, la conferința de presă de prezentare. Cu un discurs așezat, calm, politicos, nici prea umil, dar nici cu prea multă emfază, Keserü a dat impresia că Liga 1 a câștigat nu doar un fotbalist bun, dar și o personalitate interesantă. Remarcabil mi s-a părut că, după aproape 11 ani petrecuți în campionatul Franței, Keserü, care nu poartă cel mai neaoș nume de român, a vorbit o română impecabilă, fără pic de accent. De la fotbaliști cu o română coafată italian precum cea a lui Răducioiu, și până la femei de serviciu, căpșunari, bancheri sau it-ști, conaționali de-ai noștri care se întorc după 11 ani munciți în străinătate, mulți vorbesc o română apăsată puternic de amprenta țării care i-a găzduit. Caracterul puternic al lui Keserü îmi pare a ieși în evidență chiar și din acest detaliu.
Steaua și-a luat un stângaci pentru atac, iar Hagi sublinia cu ceva timp în urmă faptul că echipa campioană are nevoie de rafinamentul tipic al unui stângaci în ofensivă. Acolo apăruse Iancu, dar deocamdata stângaciul dat chiar de Hagi fostei sale echipe de suflet este un meteorit în galaxia Stelei. Keserü este puternic, prieten cu mingea, cu șut bun, cu sânge rece în fața porții, dezinvolt și în careu, și în afara acestuia. Poate ajuta construcția, poate finaliza, bate bine loviturile libere, iar aici Steaua avea nevoie de un specialist. Steaua confirmă cu acest transfer că este un fel de Juventus pentru piața românească: o echipă care n-are rival în campionatul său pe piața transferurilor și care concentrează cei mai mulți jucători din naționala țării sale. Pentru că dintre Keserü, Mutu și Alibec, marile lovituri ale iernii în Liga 1, noul stelist înseamnă prezentul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER