În 2000, Ion Țiriac, lider al mișcării olimpice din România, decidea că un sportiv deja prins dopat nu va mai putea reprezenta vreodată țara la Jocurile Olimpice. 10 ani, cât a mai fost Țiriac foarte influent la vârful organismului olimpic național, decizia a fost valabilă. Apoi, cei care nu au nicio problemă să doarmă noaptea liniștiți, deși știu că „salba de medalii” vine uneori îmbuteliată în flacoane de farmacie, au învins, și decizia a fost abolită (Iolanda Balaș i-a și spus lui Țiriac că el nu este un „olympic icon” și nu înțelege fenomenul).  Mă rog, ei dorm liniștiți, dar din când în când nu se mai trezesc, cum s-a întâmplat cu Florence Griffith Joyner sau, mai nou, cu culturistul decedat înainte de concurs.  „Oamenii care înțeleg fenomenul” revin în acțiune, de această dată pentru a salva o echipă de fotbal a unui oraș care „merită să aibă reprezentantă în Liga 1″. Pe post de Iolanda Balaș îl avem pe Președintele Blatiadei Naționale, domn Mitică, pe post de Țiriac e Duru. De această dată, însă, barosanii de afară sunt cu „țiriacu”, și nu cu „iolanda”. Ce ironie, cei care își tot clamează superioritatea față de mitici așteaptă o manevră salvatoare de la însuși Miticul. Așa cum au mai fost salvați de manevre miticești inițiate dinspre Dacia Pitești sau Fulgerul Bragadiru. Marian Iancu spune că în România ar trebui desființat procesul de licențiere. Cum ar veni, Iancu vrea să joace într-o competiție fără reguli financiare și de unde să se califice pentru cupele europene, în care aceste reguli funcționează. Sau poate se va obține de acum calificarea în cupele africane, pentru a exista o coerență pe traseu.  Timișoara accesează ideea complotului lui Mircea Sandu și nu pe cea a incompetenței clubului condus de Marian Iancu. Niciuna dintre victimele conspirației, de la Marian Iancu la suporterii adunați în Piața Operei și la jurnaliștii devotați cauzei Timișoarei, nu poate explica însă de ce UEFA a scos Timișoara din Liga Campionilor, iar Gloria lui Tata Jean, un bastion al complicității cu „forurile tutelare”, a fost și ea mazilită.  Timișoara are argumentele sale în cele două chestiuni esențiale, datoria către stat și cea către Benfica. În primul caz, faptul că Balkan Petroleum ar avea și ea de încasat bani de la stat. În al doilea caz, absența unor termene privind plata către clubul portughez. Dar, când apari în public și spui că președintele Federației este un caz de Socola, trebuie apoi să fii beton în astfel de chestiuni, cum ar fi dosarul de licențiere. Au fost, însă, lăsate fisuri care pot fi fatale.Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER