Selecționerul ar trebui să fie o persoană neutră. Dar într-o țară în care avem un președinte al tuturor românilor, dar mai ales al celor cu reflexii oranj, ce poți să le ceri păstorilor noștri de la națională? În buza ciocnirii dintre Craiova și Steaua, Săndoi și-a spus că e prea mult să se împartă la doi și s-a dat cu oltenii săi. Trecutul nu poate să scuze atitudinea antrenorului lui Ochiroșii și Gângioveanu. La naționala mare, nedreptatea este și mai mare. Campionul mondial al orgoliului, Victor Pițurcă, reușește cu liderul Urziceni ce nu au izbutit rivalele cu tot cu șmecherii în negru, cu fanion sau fluier. După ce le-a dat interzis pe la națională vitejilor căpitanului Dan, chiar dacă Unirea s-a cățărat în fruntea Ligii întâi aproape numai cu români, nea Victor continuă cu gesturile lipsite de fairplay. Selecționerul aproape neutru ne spune, nici mai mult nici mai puțin, că nu este un lucru bun că Unirea este pe primul loc. Nu contează că Urzicenii au luat toate punctele când au trecut prin București pentru a juca împotriva granzilor de carton. Nu contează că Unirea este acolo doar prin joc și nu cu arbitraje scandaloase și adversari nimeriți la meci în concediu de odihnă. Contează doar că la Unirea manager este dușmanul Mimi și antrenor este Bursucul, pe care mai toată suflarea îl vede drept viitorul selecționer.
În 1985, cea mai în formă echipă, Steaua lui Pițurcă, nu reușea să pătrundă în naționala altui selecționer partizan, Mircea Lucescu. Istoria se repetă, nu-i așa?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER