Ocaua mică

În noaptea în care lui Porumboiu i-a năzărit ideea Șumudică, patronul l-a sunat pe antrenor și l-a luat abrupt: „Băi. Șumudică, cum o ai, mare sau mică?” Răspunsul antrenorului l-a satisfăcut pe patron, dar adevărul a ieșit la iveală de-abia în noaptea de 23 august, cea în care Șumudică a întors armele împotriva Vasluiului.

Meciul cu Inter a fost momentul în care s-a văzut că Sumudică are mentalitatea mică. Vaslui a jucat împotriva unui nume uriaș al fotbalului european, dar care în acest moment are o echipă bună și nicidecum una uriașă. Și ce face Șumudică într-o astfel de înfruntare? Bagă strămoșește încă un fundaș central pe lângă cei doi tradiționali, schemă pe care, probabil, Șumudică a găsit-o în sertarele biroului de antrenor de la Bistrița, uitată pe acolo de Halagian. Și uite așa, Vaslui a reușit performanța de a juca în 10 cu Inter. Varela pus în fața fundașilor centrali Celeban și Charalambous n-a fost nici fundaș, nici mijlocaș. N-a fost nimic, portughezul fiind în permanență pe lângă joc. Intervențiile decisive în apărare le-au aparținut polonezului și cipriotului, iar la mijloc Varela nu l-a ajutat deloc pe N’Doye. Și uite așa, de frică, Șumudică a rupt acea echipă din prima repriză de la Istanbul, despre care Porumboiu spunea că a fost cea mai bună repriză din istoria Vasluiului. Apărarea l-a pierdut pe excelentul Varela din acea partidă, mijlocul n-a mai ținut jocul sus și n-a mai construit atât de frumos pentru că n-au mai existat urcările lui Caue alături de cele ale lui N’Doye. Cu Inter, N’Doye a fost lăsat să se lupte de unul singur în fața unei linii interiste de mijloc construite normal, fără exagerări defensive sau ofensive.
Aceeași Vaslui sau CFR Cluj au obținut rezultate excelente în Cetatea Eternă cu Lazio sau AS Roma, echipe similare ca forță cu Interul de acum, venit după un sezon de locul 6 în Serie A și fără achiziții stelare. Însă Hizo și

Trombetta, antrenorii din acele meciuri, n-au avut-o mică și au jucat acele partide cu așezări echilibrate, fără penibilisme precum dispunerea a trei fundași centrali pe teren.
Nu numai mentalitatea a fost mică, ci și cultura fotbalistică a lui Șumudică. Golul care a fost marcat de Cambiasso este o fază clasică în Serie A, argentinianul fiind un marcator recunoscut pe respingere la cornere. Dincolo de faptul că în mod normal trebuie să te aperi pe respingere, faci lucrul acesta și mai atent când știi că joci cu Cambiasso. Dar lucrul acesta nu putea fi știut de Șumudică. Pentru asta trebuie să fii pasionat să cunoști cât mai mult din acest joc și să vizionezi grămezi de meciuri care, din nefericire, sunt programate de multe ori la ore la care cazinourile sunt deschise.
Cât despre al doilea gol, cel marcat de Palacio, acesta trebuia să declanșeze furia lui Porumboiu și nu cele încasate în meciul cu Fenerbahce, pentru că aici greșeala lui Coman este mult mai mare și mai evidentă decât la orice gol încasat cu echipa turcă. Palacio își face preluarea spre exterior, acolo urma să fie închis de Charalambous care era în apropiere și doar ieșirea inoportună a lui Coman i-a permis lui Palacio să șuteze direct spre poartă din acel unghi și să-l prindă pe Coman descoperit în no man’s land.

Nimeni nu are pretenția ca Vaslui să elimine Interul, deși în sezonul trecut Vaslui reușea o dublă de calificare cu Lazio, echipă clasată peste Inter în Serie A. Sigur, atunci Vaslui îl avea pe Wesley, dar Șumudică este cel care clamează fără nici un sens că echipa e mai puternică după plecarea brazilianului. Măcar să vedem înfrângeri demne, cu așezări în teren din secolul 21, cu faze fixe abordate profesionist, cu un tip experimentat ca Varga jucat în locul crudului Stanciu de la început, chiar dacă presupui că nu duce 90 de minute, și cu un atacant care poate marca din poziții ideale, nu ca pariul lui Șumudică, Sburlea, care dă în pământ de la câțiva metri de poartă. Chiar și mitul ăsta cu pariurile lui Șumudică mi se pare răsuflat.