În ziua în care Becali a împlinit 3 ani de la eliberarea din închisoare, patronul Stelei a fost achitat în două procese care, la rândul lor, durau de mai mulți ani. Numai în cazul unui asemenea favorit al lui Dumnezeu, ca să citez din numeroasele semiblasfemii emanate de Becali pe parcursul zilei de ieri, se petrec astfel de potriviri astralo-judiciare.
În privința procesului pentru palmaresul, sigla și culorile Stelei, mi se pare că Armata, inițiatoarea procesului, greșește fundamental. Dacă știe că procedura de trecere a secției de fotbal de la clubul sportiv spre Gigi Becali a fost aplicată incorect, Armata ar trebui să se îndrepte în primul rând împotria celor care i-ar fi dat în mod fraudulos lui Becali această secție de fotbal. Adevărații autori ai fraudei ar fi generalii care controlau atunci clubul și nu Becali, care nu putea face nimic de capul lui în acel moment în privința echipei de fotbal. E ca în fiecare privatizare discutabilă făcută în țara asta, principalii suspecți sunt cei care cedează în condiții dubioase un patrimoniu și nu cei care preiau, care sunt trecuți ca în filme, la „în alte roluri”. Bine, Armata n-o să facă niciodată asta pentru că ar trebui să se îndrepte împotriva unor generali și ar ieși de-un Kramer contra Kramer, faimosul film american în care părinții unui copil se luptă între ei la tribunal.
În Ziua Z a carierei sale de inculpat, Gigi Becali și-a făcut valiza și a părăsit în triumf boxa acuzaților. A fost o nouă telenovelă întinsă pe zeci de episoade și cu un final atât de previzibil, aruncată pe piață de casa de producție de perdele de fum DNA. Am văzut că în acest dosar un judecător a cerut condamnarea, dar ceilalți doi au impus achitarea. Adică de la o extremă la alta. Dacă în cazul unei teze doi profesori îți dau zece și un al treilea îți dă unu, în mod normal te gândești că una dintre cele două grile de apreciere este idioată. Dar situația este perfect fezabilă în justiția din România, aceeași în care pentru frații Ioan și Victor Becali procurorii cer 20 de ani de închisoare, cât a primit în Norvegia Breivik, ucigașul celor 77 de oameni. Iar judecătorii au venit cu achitarea în masă…
Nu mă interesează acuzația de corupție, mi se pare un termen ales greșit pentru ce s-a întâmplat la Cluj. Eu vreau doar să-mi imaginez cum Goga de la Universitatea Cluj îl aștepta pe Teia Sponte cu chitanțierul (eventual în aromână) și-i tăia omului chitanța pentru cei 1.700.000 de euro. Deși, fie vorba între noi, papagalii care n-am fost dăruiți de Dumnezeu cu atâta minte, dragoste și bani, nu credem că Goga, Coman și ceilalți aveau chitanțierul la ei… Și atunci, constați cum judecătorii nu văd nicio problemă că o asemenea sumă de bani circulă prin țară în afara circuitului impozabil… De altfel, nici în dosarul transferurilor nu li s-a părut că ar fi o problemă că atâția bani încasați pe jucători plecați din România s-au volatilizat din raza sistemului românesc de impozitare.
Sunt liniștit și când văd că omul care este într-o poziție cheie în fotbalul nostru, cea de selecționer, este imaculizat de justiția noastră oarbă („cum să intre un milionar în pușcărie?”, dixit Gigi) după ce eu, în ignoranța mea, am crezut că domnia sa a fost părtaș la un fals menit să acopere o manevră ocultă. Justiția ne-a dat un mesaj clar: faceți-vă cu toții valizele!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER