Două țări care împreună strâng populația lui Greater New York, Belgia și Danemarca, au dat afișul finalei feminine de la US Open. Cea mai mare arenă de tenis din lume a fost plină pentru ce avea să fie o Zi a Mamei de neuitat. Nicio mamă nu a mai reușit să câștige un turneu de Grand Slam de aproape 30 de ani, de la Evonne Goolagong, la Wimbledon, în 1980.
Kim Clijsters încerca acest lucru într-un context extraordinar: revenire pe teren după aproape 2 ani și jumătate de absență, timp în care s-a căsătorit și a născut o fetiță. Înainte de sosirea în New York, Clijsters avea doar câteva meciuri oficiale jucate. Însă în finala cu Wozniacki, fostul lider mondial avea să arate același joc cu care a impresionat pe toată durata lui US Open: forță combinată cu finețe și precizie, un plan de joc coerent, luciditate în momentele grele, condiție fizică similară cu a unei tinere în formă maximă precum adversara din finală. Clijsters a fost pur și simplu strălucitoare într-un turneu în care le-a bătut pe cele două finaliste de la Wimbledon, surorile Williams. De fapt belgianca este singura jucătoare care a bătut Surorile într-un turneu pentru a doua oară, după ce mai reușise această dublă și înainte de retragere.
US Open 2009 se încheie pe tabloul feminin cu o declarație și o fotografie fără precedent. Câștigătoarea Kim Clijsters le-a mulțumit organizatorilor pentru că au INVITAT-O la acest turneu. Locul său în clasamentul mondial nu i-ar fi permis să joace la US Open. Niciodată în istoria tenisului, o jucătoare care a primit un wild card nu mai câștigase un turneu de Grand Slam. În uralele newyorkezilor care o adoră pe Kimy, belgianca a pozat în fața fotoreporterilor având în brațe trofeele vieții sale: cel al US Open și fetița sa care a năvălit pe teren cu suzeta în gură după ce a fost adusă din tribună de tatăl său.
În noapte, la Flushing Meadows, arena este acoperită de faimosul refren „What a lady, what a night”. Într-adevăr, ce noapte, ce doamnă…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER