Să-ți vină Rangers din urna a doua valorică în grupa ta de Ligă e ca și când Brașovul ți-o bate pe Dinamo și-ți împachetează titlul după ce zeci de ani ardelenii nu mișcaseră în Groapă. Mai devreme sau mai târziu, Cel care aranjează toate tragerile la sorți pe lumea asta îți deschide un culoar după ce-ți pune o piedică. În cazul lui Petrescu, contractul cu șansa în 2009 a fost compensația pentru crampoanele lui Badea care l-au împiedicat să ajungă la Mondialul din ”90. Iar pentru Stoica a fost anestezicul „compensat” pentru durerea surdă cu care a rămas după o noapte de aprilie petrecută la Middlesbrough. Rangers este o echipă de o subțirime valorică stânjenitoare pentru balul Ligii Campionilor. Plimbându-se prin Europa cu fortificațiile după ei, highlanderii deveneau acum două sezoane una dintre cele mai cenușii finaliste ale Cupei UEFA din ultimii ani. Rangers de acum este echipa jenantă de atunci fără singurii fotbaliști rezonabili ai acelei finaliste, Cuellar, Ferguson și Cousin. Pentru un fotbalist devenit faimos după un blat Vaslui – Steaua, Frunză, pentru un jucător salvat din mediocritatea Farului, Apostol, pentru un fuoriclasse gata să se rateze în Liga a II-a, Varga, sau pentru un argentinian pescuit din străfundurile fotbalului spaniol, Brandan, meciul de diseară este șansa carierei. Un astfel de culoar în Ligă nu ți se mai deschide a doua oară când scrie pe tine Urziceni. Până la urmă, să o bați pe Rangers echivalează cu o victorie cu United când vii din universul în care Mircea Rădulescu tocmai a fost mandatat „să pregătească în cel mai scurt timp proiectul de dezvoltare tehnică și strategia de ansamblu a fotbalului românesc”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER