Așa, playboy cum e el

Înaintea meciului cu Olanda, Cristiano Ronaldo a stat sub tirul cârcotașilor. Într-o armonioasă împletire de spirit tabloid și sărăcie neuronală, mulți au emis obiecții, profeții și explicații al căror punct de convergență a fost eșecul lui Ronaldo și, prin urmare, al Portugaliei. Unii au observat cu finețe că, în pauza meciurilor, Ronaldo își schimbă pieptănătura și au văzut aici o primejdioasă înclinație spre narcisismul autofetișizant. Alții au tras semnalul de alarmă al disfuncției erectile care l-ar pândi, vezi Doamne, pe fotbalist. Au existat și arătători cu degetul spre infantilismul lui Ronaldo, spre tatuajele lui, spre derapajele lui mondene, spre abundența gelului de păr și spre discreția lui neputincioasă în meciurile și în momentele decisive. Spectatorii care nu-l suportă – și, oho, sunt destui – au binevoit să scandeze numele unui Messi transferat clandestin în distribuția Campionatului European. În fine, unul dintre comentatorii jocului de duminică a decretat, cu glasul țârcovnicesc cu care își flașnetează toate clișeele, fără să rateze vreunul, că Ronaldo e marea dezamăgire a turneului final.

Ce vervă a discursului! Și ce unanimitate de păreri! Câtă subtilitate analitică! Și ce forță de pătrundere în intimitățile fotbalului!
Nu se știe cât a perceput Ronaldo din zgomotul făcut în jurul lui. Pe comentatorul român, din păcate, nu l-a auzit, iar dacă ar fi făcut-o, oricum nu l-ar fi înțeles, ratând astfel prilejul unor sănătoase hohote de râs. Cert e însă că Ronaldo a răspuns până la urmă împunsăturilor. Cum s-a priceput. Bilanț: două goluri, două bare, opt șuturi la poartă, câteva driblinguri delicioase, o mulțime de raiduri pe partea stângă și două-trei pase de gol dintre cele pe care le aștepți de obicei de la jucătorii din categoria lui Xavi, Pirlo sau Özil. Iar ca bonus, preluarea cu piruetă din minutul 41, când Ronaldo a inaugurat clinica în care Van der Wiel își va trata, cu timpul, depresia, otita și criza de lumbago provocate duminică seara. O fi mult, o fi puțin? Aștept răspunsul din partea experților care s-au aliniat spre a conchide că, fără un marketing agresiv, Ronaldo ar rămâne un biet hibrid între Nicolae Mitea și Ionuț Luțu. Până atunci, să fim totuși de acord că spectacolul de portugală livrat duminică a fost luminat, pe durata a minimum două treimi, de inspirația, insistența și uneori harul lui Ronaldo.
Și încă un amănunt. L-am urmărit de fiecare dată pe Ronaldo, așa playboy cum e el, la intonarea imnului portughez. N-a bramburit nici măcar o silabă, nu s-a încurcat, n-a tăcut, n-a făcut cu ochiul camerei TV care-i trecea prin față. A cântat conștiincios, ca un copil din corul școlii, care pregătește serbarea. Și ce să vezi, chiar serbare a fost. Obrigado.