Când spui „Nobel”, te gândești la cărți. Mai precis, la premierea celor care le-au scris și la urcarea lor în Pantheonul literaturii. Când spui „Peter Nobel”, inițial nu te gândești la nimic. Apoi îți aduci aminte, sfâșiind pânza de păianjen așternută peste cotloanele memoriei, că așa îl chema pe avocatul din 2005 al lui Joseph Blatter. Peter Nobel s-a ocupat cândva tot de volumele tipărite. Atâta doar că rostul lui profesional n-a fost să premieze un autor, ci să-i interzică apariția pe piață. Reprezentantul legal al ilegalului Joseph Blatter s-a căznit cum doar el a știut ca să oprească de la tipărire „Fault”, cartea în care Andrew Jennings identifică în FIFA o Al-Qaeda a fotbalului: o rețea de complicități, minciuni, comisioane și canale de sifonare a banilor. Cine a citit-o are deja dimensiunea uraganului Blatter și știe că, în spatele lozincilor, se ascund bani negri, alegeri trucate, șpăgi urieșești, scandaluri legate de vânzarea biletelor, amenințări și execuții în stil mafiot.
Tot într-un sfârșit de mai, ca acum, dar în 2002, Joseph Blatter a fost reales președinte al FIFA în congresul de la Seul, care a prefațat una dintre cele mai jenante falsificări din istoria fotbalului: Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia. Blatter s-a prezentat la alegeri târând după el douăsprezece tinichele – echivalentul duzinei de procese intentate pentru delapidare de chiar subordonații lui. Asta nu l-a împiedicat să zâmbească protocolar și să binecuvânteze scufundarea Spaniei și a Italiei în folosul Coreei de Sud. De ce? Poate fiindcă și outsiderii trebuiau să aibă o șansă. Sau poate fiindcă Hyundai se număra printre sponsorii principali ai competiției. Sau poate fiindcă domnul Chung Mong-Joon era simultan vicepreședinte al FIFA, președinte al concernului Hyundai și candidat la președinția țării. Cu asistența tehnică a arbitrilor Ãngel Sánchez și Byron Moreno (cel din urmă a dat ulterior numele unui closet public în localitatea italiană Santa Teresa Riva), sud-coreenii au fost propulsați în semifinale și au servit drept material didactic despre cum se poate fura în ochii unei întregi planete, fără ca nimeni să nu poată interveni.
Joseph Blatter își sprijină viața și cariera pe fraudă. Încă de pe la jumătatea anilor 1970, el dezvoltase deprinderi de pervertitor, locuind în Zürich și înregistrându-se cu domiciliul în Appenzell, unde urmele financiare erau mai ușor de pierdut și unde eschivele fiscale de aproape 150.000 de euro pe an erau fapte obișnuite. Prin urmare, e normal ca Joseph Blatter să conducă astăzi o instituție FIFAlimentară în plan principial. Pe măsură ce harta acestei instituții se dilată, atingând atoli și insulițe din toată lumea, credibilitatea sportului pe care-l guvernează se prăbușește. FIFA e numele toboganului moral pe care a pornit fotbalul. Deunăzi, Comisia Etică a FIFA (ha ha ha!) s-a ocupat de contracandidații lui Blatter la alegerile de mâine. I-a scos din cursă și a avut grijă ca Joseph Blatter să rămână singur pe scenă. În aceste condiții, nașul suprem al fotbalului nu are cum să piardă. În aceste condiții, fotbalul nu are cum să câștige. El va deveni, de la o zi la alta, o bucurie confiscată și un sport care și-a uitat sensurile și valorile prime. Oricâți bani va aduce Blatter prin programe de asistență (FAP, GOAL sau cum s-or mai numi), FIFA nu va fi altceva decât cârdășia unor briganzi deprinși să zboare la business class și să calce pe covorul roșu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER