Dezgustus

„Amintiți-vă de arbitrul din meciul tur. Nu l-am mai văzut
de-atunci. Sper să se-ntâmple la fel și cu arbitrul de azi, deși
mă-ndoiesc.” Cuvinte dure, obidite și corecte. Proprietar: Petre
Grigoraș, antrenor buzunărit de două ori în fața aceleiași echipe.
Citatul din Grigoraș e un memento util. El evocă o altă figură a
banditismului din arbitraj, pe Mugurel Drăgănescu, omul care a stat
astă-toamnă cu jungherul la gâtul Pandurilor în Giulești și a decis
eliminarea Ceahlăului în Cupă în meciul cu Dinamo. Prins cu o
crescătorie de mâțe-n sac, Drăgănescu a fost – în sfârșit –
evacuat. La fel ar trebui să se întâmple și cu arbitrul care a
condus duminică Pandurii – Rapid. Din acest unghi, nădejdea lui
Grigoraș e justificată. Augustus Constantin are un palmares de
recidive care impune scoaterea lui din fenomen. Cocoloșit pe vremea
când tatăl lui era șeful arbitrilor, lăsat să arbitreze deși picase
la testele fizice, tratat cu indulgența pe care o merită urgisiții
sorții, nu hoțomanii cu repetiție, omul acesta trebuie rebotezat
rapid. Sau, dacă preferați, Rapid. Micul Constantin are o măreție a
prenumelui care-i șade rău. Când te cheamă ca pe împărați, n-ai
voie să te comporți ca servitorii. Adevăratul nume al arbitrului de
la Pandurii-Rapid s-ar cuveni să fie Dezgustus, nu Augustus.

Discuția n-are legătură cu Pandurii sau Rapid. Dacă în locul lor
s-ar fi aflat Bihoreana Marghita și FC Vișina Nouă, întrebarea – de
principiu – ar fi fost aceeași: ce valoare au ierarhiile stabilite
prin falsuri? Comisia Centrală de Arbitri ar putea să articuleze un
răspuns, dacă n-ar avea altă agendă. Cât despre Dezgustus
Constantin, el a intrat în rândul pistolarilor în serviciu comandat
după un Dinamo-U Craiova în care și-a bătut joc de craioveni cu
lipsa de griji și de scrupule tipică oamenilor cu spatele acoperit.
De atunci, a primit o nouă șansă după fiecare meci stricat,
confirmând părerea celor care văd în fotbalul din România o simplă
afacere de famiglie (iar uneori de familie).

Să revedem faptele. La eliminarea lui Cosmin Băcilă, Rui Duarte nu
primește nicio sancțiune, deși tocmai scărpinase cu crampoanele
alunițele de pe obrazul gorjeanului. Dezgustus vede momentul, dar
tace duios din fluier. Mai departe, Băcilă îl atacă nesportiv pe
Duarte, lucru care scapă atenției lui Dezgustus, ocupat să
urmărească mingea. Numai că, trei secunde mai târziu, în mână îi
înflorește un cartonaș roșu pe care i-l arată emfatic lui Băcilă.
La diversele nedumeriri pandurești, exprimate fără multă
panduritate, arbitrul spune, cu un gest spre propriul piept: „L-am
văzut eu”. Imaginea rulează în buclă pe trei posturi TV, iar
Dezgustus e sigur ca o bancă elvețiană. Ceea ce mă face să-i pun
două întrebări care încep la fel: 1. Dacă a văzut atât de bine cum
declară, de ce s-a consultat și cu asistentul, și cu al patrulea
arbitru? 2. Dacă a văzut atât de bine cum declară, de ce pe imagini
se vede perfect că nu vede nimic?

Și faptele continuă. După pauză, Rui Duarte faultează sălbatic, dar
nu e eliminat. Marcos Antonio comite un gest nesportiv și nu
pățește nimic. Având un om în plus, deși ar fi trebuit să-l aibă în
minus, Rapid înscrie dintr-o lovitură liberă oferită mărinimos și
gratuit. Dezgustus parafează o victorie jignitoare în primul rând
pentru cei care au obținut-o. Noaptea, el are un somn bun, fără
mustrări de – scuzați arhaismul – conștiință. Faptul că mizeriile
lui (și ale altora ca el) pot declanșa demiteri, abandonuri, ruperi
de contract și schimbări de carieră nu interesează pe nimeni.
Măsluirea gravă e tratată mai ușor decât un guturai primăvăratic.
Famiglia prosperă, indiferentă la dezgust și mulțumită de
Dezgustus.