Morar moral

„Sistemul se apără cum știe mai bine”. Asta e concluzia la care a ajuns Daniel Morar, fostul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în dialogurile purtate cu jurnalistul Dan Tăpălagă. Iar dialogurile s-au adunat în „Prețul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul”, o carte cu titlu corradocattanesc care divulgă rețelele care au sufocat România în urzeala lor greu de destrămat. Daniel Morar nu e un Michele Placido coborât de pe platoul de filmare în plin stufăriș mafiot. Zâmbește rar, vorbește cumpătat, ardelenește, iar inapetența pentru socializare și trasul de șireturi i-a atras din partea Monicăi Macovei porecla „Castravetele murat”. Unul dintre scriitorii preferați ai lui Morar e Yukio Mishima, ceea ce spune destul despre cultul onoarei în care-i place să trăiască. Procurorul slujește de ani buni o zeiță cu nume care dă frisoane clanurilor, Anticorupția, pe al cărei altar a trântit ofrande dintre cele mai diverse, inclusiv judecători mânjiți.

Inevitabil, discuția dintre Dan Tăpălagă și Daniel Morar ajunge la un moment dat la corupția din sport. La dosarele deschise de mult și încă nefinalizate. La agențiile de pariuri și la meciurile trucate. La premierea cu miros de mită. La contrastul dintre ce declară puternicii din fotbal la televizor și ce spun când ajung în fața procurorilor. La sistem. Iar sistemul, așa cum îl disecă Daniel Morar, încetează să fie o abstracție furnizoare de alibiuri și ni se arată în întreaga lui sulfuroșenie barocă: un ghem de conivențe și reciprocități, o structură populată de specialiști în perdele de fum, o „piovra” obișnuită să funcționeze în logica echivocului.

Daniel Morar spune ceea ce știam deja: că avem un fotbal îmbolnăvit de cei care-l conduc. Că la vârful lui s-au aflat și se află atleți ai complicității și campioni ai sustragerii. Că eminențele care au redactat regulamentele Federației și Ligii au abrogat unele articole și prevederi incomode de îndată ce procuratura a deschis anchete referitoare la premiere/mită. Numai că, pentru prima dată, vestea proastă vine însoțită de o veste bună. La DNA lucrează o serie de oameni necumpărabili, pentru care meseria e mai mult decât mijloc de subzistență. Oamenii aceștia nu au doar obiective profesionale, ci și un crez de la care nu sunt dispuși să abdice. Hotărât lucru, șefii fotbalului nu-i privesc cu ochi buni. Au trecut vremurile când un ministru al Tineretului și Sportului descins la federație cu gândul de-a face ordine era suit în avionul naționalei, plimbat într-un turneu exotic și adus înapoi în țară îmblânzit și cu nervul anticorupției scos. Daniel Morar și cei pe care i-a lăsat să-i continue munca la DNA descifrează zi de zi și săptămână de săptămână felul cum sistemul gândit la vârful fotbalului obstrucționează justiția în loc s-o ajute.

La lansarea cărții „Prețul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul”, am spus că dacă, dintr-o greșeală de tipar, pe copertă ar fi apărut Daniel Moral în loc de Daniel Morar, corectura s-ar fi abținut să intervină. Îmi mențin afirmația. Și mă bucur că în România există totuși oameni pentru care Mishima nu e doar un scriitor mare, ci și un fanatic al onoarei.