Prințesa

Poate nici o altă națională de fotbal n-a avut un asemenea alai de clișee ca naționala Germaniei. Limba cu fixativ a impus frenetic folosirea câtorva formule de metaforizare submediocră, prin care Germania era descrisă mereu ca un pluton carent în planul imaginației și capabil doar de hărnicie marțială. Forța ei a constat mereu în preaplinul muscular, dublat de tenacitate. În mintea multora, Germania n-a părăsit iconografia războinică nici măcar când pe teren s-au aflat Overath și Hansi Müller, Flohe și Littbarski, Hässler și Andreas Möller. Un fantezist german era o contradicție în termeni, la fel ca un ayatollah libertin sau o cascadă care stă pe loc. În conștiința clișeizată a trăitorului din fotbal, Germania a însemnat mai degrabă Briegel și Buchwald decât Magath și Rummennigge. Adică o Brunhildă modernă, o amazoană mecanizată, o alcătuire amenințător-plicticoasă, călare pe-o amfibie și gata să niveleze totul în drum spre poartă, tabelă și titlu. De aici și arsenalul (sic!) de vocabule sacrosancte pentru presă: panzere, șenile, teutoni, mașină de fotbal etc.

A venit (și nu de azi, de ieri) vremea căsătoriei dintre impresie și realitate. Oficierea ar fi trebuit să aibă loc încă de acum cinci ani, când Germania antrenată de Klinsmann a oferit imaginea unei echipe aerisite, prin care suflau vânt proaspăt și pretenții estetice. Iar dacă atunci a existat bănuiala focului de paie sau a experimentului, acum lucrurile s-au clarificat până și pentru cei mai aprigi cârcotași. Germania de azi este o sinteză de inteligență, tehnică, voință, fantezie, rigoare și talent. Infuzată cu sânge din alte lumi și condusă de posesorul unui IQ ridicat, echipa lui Joachim Löw joacă parcă pentru a râde de felul cum a fost citită și răstălmăcită de diverși experți duminicali în hențuri și cornere. Doza de previzibil pe care altădată o acuzau mulți încă de la ieșirea Germaniei pe teren se topește acum sub crampoanele lui Götze și Özil. Germania joacă inspirat, cu momente sud-americane și elanuri de tânăr care descoperă curcubeiele vieții. Golul al treilea din amicalul cu Olanda de săptămâna trecută a fost parafa care-a confirmat emanciparea de sub un teanc de etichete nedrepte, suficiente și pătimașe.

Altfel spus, regina încruntată și dornică de sânge a lăsat loc unei prințese cu un surâs ironic în colțul buzelor. O prințesă care nu se lasă răpită, ci își permite luxul de-a vrăji. În umbra faldurilor ei stă ochiul selecționerului Löw, om sprinten la minte și conștient de importanța infuziilor și transfuziilor. Și nu e deloc o întâmplare că frumusețea naționalei de azi se sprijină pe detenta Borussiei Dortmund, campioana în exercițiu care tocmai a bătut-o pe Bayern la München. Acolo muncește Jürgen Klopp, un alt tip carismatic, isteț și dăruit. Or, când ștafeta inteligenței se transmite într-un mediu sănătos, premisele succesului sunt asigurate. Când nu, știm (și vedem zilnic) ce se întâmplă. De aceea Germania pare la ora asta primul pariu pentru Euro 2012. Și tot de aceea România visează la ziua când va depăși Sierra Leone în clasamentul FIFA.